Și se făcea că termină boraca liceu’


Am fost la ceremonia de absolvire a ploadei. Mă rog. Are 1,72. Metri. Și vreo treij’ de chile, cu bocancii de ski în picioare.
Ce ziceți? Să vă spun chestii emoționante de pe aici? Ok, fie. Afară plouă. Înăuntru, nu prea. Trebuia să înceapă la 11.30. N-a început. Și e 12.15. Plozii sunt mijto. Mai ales gagicile. Togele, în schimb, deloc. Ar fi mișto doar dacă ar fi gagicile goale sub ele. Dar nu-s. Șepcile sunt haioase. Fiică-mea a stat o oră să și-o fixeze pe cap, cu cleme de păr. Mă întreb cum mi-aș fi fixat-o eu. Probabil cu cuie.
S-a cântat Gaudeamus igitur. Mie îmi venea în minte doar rima. Chestia cu intratul unui ţep în. Uite că a început. Directoarea a zis ceva despre „generație de aur”. Pizda mă-sii. La ședințele cu babacii de ce auzeam doar că sunt o „generație problemă”? Că nu citesc. Că d-astea.
Au ieșit, pe scenă, diriginții. Diriga de la B e o bunăciune. De ce n-am știut din timp asta? Că o mutam pe Ana la B. Și mergeam la fiecare ședință cu babacii. Poate, chiar, ceream ședințe suplimentare.
Acum s-au dat premii. Șefilor de promoție. Șefi de promoție pe clasă. Când vor face, oare, și șefi de promoție pe bancă?
Se mulțumește. Se mulțumește din suflet. Vaaii. Asemenea dascăli. Niște profesori excepționali. Hmmmm. Ce am auzit de-a lungul celor 4 ani, de profii de rahat, unde a rămas? Acum o ardem cu profii care s-au dăruit. Dar aia de… ăăă… nu contează, care ținea niște ore de nu înțelegeai nimic, unde e?
Boring. Discursuri. Limbaj de lemn. Tradiție. Prestigioasă. Respect. Gest de prietenie. Onoare. Dar și datorie. D-astea. Recitat poezele.
Hai, să mori tu. Fiecare clasă are o premiere, un filmuleț, un cântat, o aruncare (spontană, desigur… la trei, aruncați. Directoarea numără) a șepcilor în aer. Și sunt 9 (noo) clase. Noo, nene. Totul pe fondul muzical, atât de original, al „Am 18 ani” și „Ani de liceu”. Am ascultat astea doo, de când am venit, de vreo 10 ori. Și mai durează niște ore, cred io.
Emoționant. Îmi dau lacrimile. O fi de la faptul că mi-am prins degetele la scaun. Naiba știe.
Perle: „Clasa a doisprezecea dorește să mulțumește”. Touching.
„Au fost cei mai frumoși 4 ani de liceu.” Ceilalți ani cum au fost? Câți ani de liceu ați făcut, în total?
Da. Am plod mare. Nu știu dacă am fost un tată grozav. Probabil, la fel de delăsător și în asta, ca și în altele. Ideea mea despre plozi? Dă-le niște valori când sunt boraci. Iar când sunt adolescenți, dă-le spațiu. Dar stai cu plasa de siguranță pe lângă, în caz că au nevoie.
#înresttoatebune. Că veni vorba de bune: totuși, diriga de la B….

Anunțuri

4 comentarii

Din categoria Uncategorized

4 răspunsuri la „Și se făcea că termină boraca liceu’

  1. Acum stiu de la cine mosteneste Ana talentul „vorbelor” 🙂
    Aveti o minune de copil si felicitari pentru curajul de a fi crescut-o altfel, asa incat sa ramana mereu EA. O iubesc tare mult si de fiecare data cand va citesc textele imi trece tot „oful” pe rahatul asta de scoala romaneasca….asta pana ma intorc in cancelarie :))) Noroc cu „plozi” ca Ana, ca imi mai dau speranta si ma fac sa nu simt ca muncesc ! 😀
    PS – Felicitari pentru absolvire, speram sa punem si cireasa pe tort cu o medie faina la bac (desi aia nu spune mare branza despre cat de misto si de mobilat e creierul copilului, ci de cat e de „adaptabil” si de versatil ca sa supravietuiasca „gulagului” scolaresc !)

  2. Marius

    Bine, si cu diriga de la B cum a tamas?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s