Dacă sunt pro avort? Da, vită încălţată, sunt pro.


Mi-au faultat ochii, zilele astea, discuţiile interminabile despre avort. Desigur, băieţel fiind, nu ar trebui să îmi dau cu părerea despre asta (nu-i aşa, domnilor?), dar uite că îmi ies la suprafaţă amintiri. Şi am zis să le împărtăşesc cu voi. 1986. România ceauşistă. Anul I de facultate. De 19 ani, în România, avortul era interzis. Pedeapsa: puşcăria. Eram prieten cu o domnişoară. Şi, desigur, lucru previzibil, vine într-o zi, desfigurată, la mine.

– Nu mi-a venit.

Nu are sens să povestesc spaima. A ei şi a mea. Puţoi de 19, respectiv 20 de ani, care au invăţat şi ei cum să bage dânsa-ntrânsa. Dar cam atât. Avort? Ilegal. Unde? Cum? Am auzit eu de nişte babe care fac. Băi, eşti nebună? Vrei să crăpi, dracului, pe vreo masă jegoasă de bucătărie?

Şi, în institut medical lucrând, am început să pun întrebări. Discrete. Tremurânde. Temătoare. Ooo, da, cât de temătoare. Şi aflu, de la medici din institut, despre nişte injecţii. Despre nişte pastile, existente în comerţ. Despre nişte vitamine. Şi, în disperare de cauză, le-am pus în practică. O combinaţie de injecţii, pastile şi băi fierbinţi. S-a simţit rău. Groaznic de rău. Dar a funcţionat.

Uşor, uşor, în cercul nostru s-a aflat. Nu era bine. Să vă reamintesc că, în anii respectivi, treaba asta era asociată cu un costum elegant, în dungi verticale, plus masa la ore fixe, în cantina închisorii? Dar s-a aflat. Şi m-am trezit abordat de cea mai bună prietenă a mea. Cu aceeaşi problemă. A venit la noi acasă. Şi am aplicat iar reţeta. Apoi a mai venit cineva. Şi altcineva. Şi iar. Şi iar. Şi nu puteam zice nu.

Nu vă povestesc asta pentru a vă arăta ce rebel eram eu. Îmi amintesc, de atunci, mai ales spaima. Spaima acelor fete, de 19-20 de ani. Nemăritate. Adică acel gen, atât de vulnerabil în faţa societăţii. Cum era societatea atunci? Era o societate ipocrită, coruptă, laşă, gata să arate cu degetul către alţii, pentru ca nu cumva să fii tu cel arătat. Adică exact ca cea de azi, nu-i aşa? Iar acel gen de fete, lăsând la o parte faptul că nu erau gata să fie mame, se temeau de reacţia celorlalţi. A vecinilor şi, desigur, a vecinelor. A rudelor. A părinţilor, la fel de încuiaţi la creier ca tot restul. “Nu mai ai ce să cauţi în casa mea, curvă ce eşti”. Vă sună cunoscută replica? Şi apelativul “curvă”. Cum li se umplea gura celor care îl foloseau. Cu câtă satisfacţie şi ură îl pronunţau. Şi îl repetau: “curvo”. Îmi amintesc spaima lor. Şi, prin prisma spaimei, pot să înţeleg abandonul copiilor rezultaţi. Prin prisma spaimei pot să înţeleg încercările disperate de întrerupere a sarcinii, în locuri insalubre, cu persoane care habar n-aveau ce făceau, dar care luau bani grei pe asta. Infecţiile. Moartea.

Morala?  În faţa spaimei, morala nu face doi bani. Nu poţi cere unor copii, căci la 20 de ani eşti copil, să aibă coloana vertebrală sau morala unora maturi. Deseori, nici maturii nu au coloana aia. Nici morala. În plus, morala asta e atât de perversă, atât de ipocrită. Mai ales domnii indignaţi de nefireştile întreruperi de sarcină. Despre cum varsă ei lacrimi că se curmă o viaţă. Domnilor. Vă sugerez, în aceeaşi notă, să nu mai faceţi vreo labă vreodată. E păcat de potenţialii copii care, astfel, nu se vor naşte. Şi atenţie şi la sexul oral, că nici de acolo, în ciuda a ce credeţi, nu ies copii. Aaa, dar, cel mai probabil, nu mai sunteţi în ipostaza de a face sex. Nasol, ce să zic? O să vă zic doat atât: hai sictir. Fiecare om trebuie să fie liber să decidă pentru el.

Şi, vă rog, nu mă futeţi la creier cu interesul naţional. Cu creşterea demografică. Că vă zic iar “hai sictir”. Şi vă spun că interes naţional e şi să vă educaţi. Interes naţional e să şi gândiţi. Interes naţional e şi să munciţi, când sunteţi la serviciu. Interes naţional e şi să citiţi o carte, nu tabloide sau eticheta de la detergent, când staţi voi pe budă, căcându-vă, gânditori.

 

 

 

Anunțuri

12 comentarii

Din categoria Uncategorized

12 răspunsuri la „Dacă sunt pro avort? Da, vită încălţată, sunt pro.

  1. Mi-au dat lacrimile si m-au napadit amintirile. Groaznic a fost pentru femeile si fetele din acele vremuri. Cumplit. Sunt atat de multe de spus si niciodata nu se va spune suficient. „”Groaza”” este epitetul perfect pentru acele vremuri.
    Ai redat exact esenta.
    Excelent articol.

  2. Andrei

    Esti prea prost ca sa meriti un comentariu. Te simti jignit ? Hai sictir!

  3. dimitria

    foarte bun text. multumesc

  4. pătrățel

    Desi sunt impotriva avortului, mi se pare inadmisibil sa facem din convingerile noastre o lege care sa limiteze liberul arbitru al celorlalti. a impune cuiva ceva in numele ideologiei noastre mi se pare o crima mai grava decat avortul.

    vinovatia unui avort nu-i apartine doar femeii care-l face, ci poate ca mai mult celor care bat din gura ca-s impotriva avortului dar care nu fac nimic concret pentru viitoarea mama si copil. Cei care doar bat din gura nu sunt decat niste ipocriti idioti fericiti ca au un motiv sa se simta superiori celorlalti (un motiv fals evident dar ei nu-si dau seama)

  5. Multumesc pentru text. Nu as fi putut sa spun mai bine acelasi lucru. Sa ceri, in prezent, ca statul sa intervina in intimitatea ta sa decizi ce si cum sa faci cu al tau corp, e inadmisibil

    • Daca tot ne dorim control absolut asupra trupului nostru, acesta ar trebui sa includa prevenirea riscului aparitiei unei sarcini nedorite prin folosirea cu cap a contraceptiei si a abstienentei. Si poate ca aici statul ar trebui sa intervina. Atat parintii cat si scoala ar trebui sa lase deoparte falsa pudoare si sa educe noile generatii, sa ii faca constienti de consecinte!

  6. cristina

    diferenta face ca tu esti un barbat, deci nu un potential purtator de sarcina. lasand empatia la o parte, te doare fix undeva. ai atins cu textul acesta niste subiecte sensibile si ai in felul tau dreptate.
    un copil procreat, totusi, nu e totuna cu o balta de sperma. chiar daca in viata intrauterina acest copil este lipsit de constienta, el este totusi o viata, inima lui se dezvolta deja in primele saptamani de la concepere. din fericire nu am fost pusa in situatia ingrata de a renunta la o sarcina si ma bucur nespus pentru asta. nu mi-am dorit-o. as vrea sa-ti imaginezi cum embrionul acela se fereste de instrumentele cu care este omorat, ciopartit si scos afara din uter. nu stiu daca as fi rezistat psihic… poate ca da… cine stie

  7. maria

    Un text care exprima foarte bine un adevar trist. Felicitari!

  8. Exceptional! Si exact! In plus, un ceai de busuioc (2 cani dintr-o punga de 250 grame) de mirosea in scara blocului ca in biserica! Numai cine nu a trait aceste experiente poate vorbi despre interzicerea avortului!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s