Apariţia unei noi specii


Ooo, Darwin… Nu pot, decât o dată în plus, să constat cum evoluează speciile una din alta şi se transformă, ca urmare a adaptării la mediu.

Ultimul rezultat al minunatei lucrări a naturii este o nouă specie, apărută în  anii din urmă pe străzile minunatei noastre urbe. Idiotus Ciclistus Fudulus Bucureşteanus (cu accent pe -anus, desigur). Această specie a evoluat din verii mai amărâţi, Ciclistus Bucureşteanus Simplex. Spre deosebire de aceştia, Idiotus Ciclistus Fudulus Bucureşteanus (pe care îl vom denumi, de acum înainte, spre simplificare, doar Idiotus Ciclistus) poate fi deosebit prin nişte adaptări ale comportamentului, astfel încât să facă faţă cu succes principalului său duşman natural, Cocalarus Şoferus Bucureşteanus, deasemenea cu accent pe -anus. Astfel, Idiotus Ciclistus ignoră, suveran, regulile de circulaţie, pentru a îşi aduce duşmanii la stop cardiorespirator.

În general, în trafic, se strecoară printre maşini, iar dacă zgârie vreo aripă, vreo oglindă, asta e treaba ălora, că el n-are carnet, n-are număr de înmatriculare, biologii nu i-au pus niciun gipies, ceva, pentru a îi studia migraţiile. Am avut oportunitatea să văd un exemplar care, mergând pe o străduţă şi ţinând ghidonul cu coatele, a pierdut direcţia şi a intrat cu velocipedul peste o maşină parcată. Desigur, s-a uitat la zgârietură, a suit, repede, pe douăroţile lui şi s-a tirat. Trece prin staţiile de tramvai, obligându-i pe idioţii de Şoferus să pună frâne bruşte, pentru a-l evita, iar cei care vin din spatele lor să le desfunde popoul. Ştiu despre ce e vorba, căci sunt doar 2 zile de când am fost în situaţia dată. Constată cu satisfacţie că proştii ăia doi s-au ciocnit, îi vezi înflorind un zâmbet pe bot (na, că era să zic buze), după care o taie urgent pe prima străduţă, pedalând cu viteză. În general, îşi lasă mijlocul de locomoţie parcat de aşa natură încât să blocheze ceva: acces în magazine, parcare, loc de trecere. Deşi nu ocupă mult loc, trebuie făcut ceva astfel încât restul speciilor să îi simtă prezenţa. Face semne elegante, de genul “Muie, bă, îmi sugi plua”, arată degetul mijlociu, îi scuipă pe ceilalţi locuitori ai junglei bucureştene, totul, e drept, cu un aer cult, de hipster care vorbeşte corect, e green tot, are mereu o carte pe bicicletă, ale cărei prime 4 pagini le ştie pe de rost, căci mai departe nu a ajuns, şi are căştile vreunui aifon în urechi.

Deoarece mijlocul lor de deplasare nu poluează, fac şi ei ce pot: mai un muc de ţigară, mai o hârtie de la vreo ciungă (obligatoriu bio, deoarece Idiotus Ciclistus nu mănâncă decât sănătos), mai vreo flegmă discretă, de preferat pe vreun parbriz al duşmanilor naturali. Despre obiceiurile de reproducere ale acestuia nu se ştiu multe. Nu se cunoaşte arealul de reproducere, dacă rutul are loc din mers, pe două roţi, sau static. Tot ce se poate spune este că au o rată înaltă de reproducere, deoarece se constată înmulţirea alarmantă a numărului de exemplare. O modestă sugestie a Şoferus duce către ideea că, dacă lui Idiotus Ciclistus nu i se poate lua carnetul, acesta neavând aşa ceva, măcar pielea de pe cur să îi fie luată, mai întâi pentru a îl împiedica să îşi pună această nobilă parte de anatomie (cu care şi gândeşte) pe şaua bicicletei, iar, în al doilea rând, pentru a îl evidenţia în trafic. Ştiţi voi: cum sunt maimuţele cu curu’ roşu.

În rest, precum ştiţi, toate bune.

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s