Un căţel. La un geam. Pe o stradă.


Se întâmpla fix acum doi ani.

De ani de zile, şi eu, şi nevastu’, şi amândoi, trecem pe o străduţă, prin zona Armenească. Aşa ne duc valurile astea de zi cu zi. La un geam de la un hoch-parter, de peste 7 ani, vedem un câine. Ridicat pe labele din spate, presupun, stă cu capul scos pe geam, vara, cu el lipit de geam, iarna. Şi se uită. Nu l-am mai vazut de o bucată de timp şi chiar ne întrebam, nevastu’ şi cu mine, dacă mai trăieşte. Azi dimineaţă, singur fiind, în drum spre birou, l-am văzut iar.
Mai aveam peste juma’ de oră până la ora la care trebuia să fiu la birou. Aşa că … am tras maşina pe trotuar, m-am uitat eu bine cum e amplasat apartamentul ăla, mi-am luat inima în dinţi şi am intrat în bloc. Nu interfon, nu nimic. Şi sun la uşă.
îmi deschide o băbuţă, însoţită de nişte lătrături lenevoase.
– Bună ziua.
– Bună ziua. Pe cine căutaţi?
– Doamnă, mă numesc Mircea Nicolescu. Nu vreau nimic de la dumneavoastră. Vreau doar să vă spun că trecem de ani de zile pe strada asta, soţia mea şi cu mine, în drum spre birou. Şi că vă vedem căţelul de tot atâţia ani, la geam. Şi, într-un fel ciudat, a ajuns să ne lipsească atunci când nu-l vedem. De o bucată de vreme, nu l-am mai văzut şi ne întrebam dacă mai traieşte.
– A fost cam bolnav o vreme.
– Aşa că am decis azi, când l-am văzut la geam, să vă spun că există cel puţin doi oameni care îl vad, care zâmbesc când îl văd şi cărora le pasă. Cam asta e tot. Iertaţi-mă dacă v-am deranjat.

Zâmbea? Avea lacrimi în ochi? Nu sunt prea sigur. Căci eu, măgădăul ăsta mare şi dur, trecut prin ciur şi dârmon, pişam ochii (în gând) ca o codanâ prinsâ de directoarea şcolii cu mâna în zone nepermise. De ce o făceam? Să mor dacă ştiu. Câteodată, doar câteodată, se stabilesc nişte conexiuni atât de ciudate.

În rest, toate bune.

Anunțuri

4 comentarii

Din categoria Uncategorized

4 răspunsuri la „Un căţel. La un geam. Pe o stradă.

  1. Pana si cei mai „duri” au latura lor sensibila..

  2. Aziyade

    Frumos…pe strada unde lucrez aproape zilnic trec un om si un caine. Omul, saracacios imbracat,buhait, cu un mers afectat poate de bautura sau de cine stie ce afectiune neurologica,duce mareu in mana o sacosa veche. Tine intr o lesa veche si zdrentuita un husky batran, cu articulatiile batrane si mersul teapan. Se opreste des,probabil il dor.Omul se opreste si el,linistit, uitandu se cu mila la caine pana cand acesta isi reia mersul. Am vrut sa ma duc dupa ei intr o zi,aveam niste sunca in frigiderul din cabinet,vazusem ca , la un moment dat, omul se oprise pentru ca husky sa poata manca un rest de nu stiu ce aruncat la bordura si el sa adune chistoace. Mi a fost rusine. Si mila. Am intrat in cabinet cu ochii in lacrimi gandindu ma la cum doua dureri se pot mangaia una pe cealalta..

  3. Pingback: Un căţel. La un geam. Pe o stradă. | Întâmplari din lumea lui Dumnezeu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s