Despre gentălmeni


Se aude prin târg că, dacă fumezi trabuc, te îmbraci de firmă şi bei uischi de 18, 21 sau 140 de ani, crac peste crac, stând într-un fotel cestărfild, eşti gentălmen. Aaa, şi dacă ai maşină bengoasă.

Nu, pisi, asta nu e a fi gentălmen. Asta e despre tine, pisi. A fi gentălmen nu e despre tine. E despre ceilalţi. E despre cum faci să nu îi deranjezi, cum faci să îi ajuţi, d-astea. Să nu îi deranjezi, începând cu modul în care te îmbraci, cât să nu le violezi retina fără lubrifiant şi fără preludiu. Despre cum haleşti, ca să nu îşi pună ăia de lângă tine antifoane, când savurezi tu supa, cum o savura lumea bună, la tine în cătun, lângă calea ferată, că trecea mărfarul doar marţea şi vinerea. Că, la ora prânzului, pe ogor, când haleaţi voi toţi, ziceai că decolează escadrila de mig-uri, de-alea noi-nouţe, cu dăcât 40.000 de ore de zbor, folosind petroxin amestecat cu alifie chinezească camforată, pe post de combustibil.

Despre a nu îi scârbi pe cei din jur, care te văd cum te scarpini tu, graţios, la bijuteriile de familie, ca să arăţi că ai. Cum te scobeşti în nas, fie şi la semafor, după care analizezi rezultatul şi îl ştergi pe tapiţeria scaunului. Ceilalţi, care te văd, tot atât de graţios, cum mânuieşti scobitoarea. Extirpând, fără pic de milă, bucăţelele de carne rumegată din carii şi sugând niţel dinţii, să iasă tot. Că onor mă-ta nu te-a învăţat, gentălmen ce eşti, că aia se foloseşte la baie, ca periuţa de dinţi. Crezi tu că e culmea fiţei să pui mâna la gură, peste scobitoare, să o palmezi, vezi-doamne. Nu e.

Despre a-i deschide uşa unei dudui. Despre a-i ţine scaunul când se aşează la masă. Despre a te ridica pe labele din spate, când duduia se ridică. Despre a fi un conviv plăcut pentru ceilalţi, de a nu încerca să îi eclipsezi, doar pentru ca ego-ul tău să iasă deasupra. Cum eviţi să te pui, şi pe tine, şi pe ceilalţi, în situaţii ridicole sau neplăcute. Aaa, să nu uit: uită tu expresia “Îmi permit asta şi ailaltă”. E de căcat să te dai talente, jur pe cravata mea roşie, de pionier, cu bentiţă tricoloră şi inel de plastic, de pe când eram io borac. Biliv mi.

Şi încă ceva. Tot ceea ce afişezi în public, să pui în practică şi atunci când eşti singur, în intimitatea locuinţei tale. Nu în public să te dai fante cu furculiţa şi cuţitul, iar când eşti singur, îţi curge, pe gât şi pe coate, zeama de la ciozvârta din care muşti. Sau cum râgâi tu, ca să simţi forţa care, desigur, e cu tine.

Mi s-a explicat, la un moment dat, de către un distins domn, cu unghia degetului mic lăsată să prolifereze necontrolat, că eşti pămpălău dacă te comporţi aşa, că ţi se etîcî toţi în cap. Sigur. Gentălmenismul ăsta l-au lansat englezii, pupe tata pe ei. Şi lor li s-au răhăţit toţi în cap, se ştie. Martori stau: India, continentul nord-american, Australia, o bună parte din Africa, din ipostaza de colonii, precum şi argentinienii, când le-a luat curu’ foc din cauza insulelor Falkland. Şi mai sunt şi alţii, pe care nu mi-i amintesc io fără gugăl, că v-am zis că nu am fost premiant în şcoală.

Dragul meu fumător de trabuc, băutor de uischi vechi şi pasionat de ceasuri. Fă toate astea, dacă îţi plac. Dar nu te amăgi că asta te va transforma într-un gentălmen. Nu te lăsa păcălit de lumea din Geims Bond, cu papion la gât, cămaşă impec, care bea ei, la ei acolo, vodka-martini, shaken, not stirred, înconjurat de o serie de pipiţe, care de care mai miştoace şi mai deştepte la ele pe parcelă. E haliud, băi, e haliud. Adică la americheni, ăia care halesc hemburgăru’ şi p-ormă se ling pe degete, băgându-le atât de adânc în gură de nu mai ştii dacă te uiţi la reclamă la mec sau eşti pe hastlăr teve. Când vei îndeplini cele de mai sus, fie şi îmbrăcat într-un sac cu glugă, atunci vei fi un gentălmen. Şi nu. Înainte de a o face, oricât de trabuc, uischi vechi, brăţară de firmă, maşină bengoasă, cămaşă nu’ş-de-care ai avea, tot o să fii doar o coajă, cu nimic în interior.

Despre echivalentul feminin al gentălmenului, poate, altădată.

La final, io aş zice aşa: e gentălmen ăla care, sub propriul duş fiind, iese de acolo şi se duce la budă, dacă are chef să se pişe, nu îi dă drumul în cadă.

 

Anunțuri

Un comentariu

Din categoria Uncategorized

Un răspuns la „Despre gentălmeni

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s