Ce dracu’ învăţăm?


Mi-or zisără mie neşte unii că, dimineaţa, între pişul făcut pe fugă, că bate soţu’ la uşă, să eliberezi, naibii, baia aia, şi spălatul pe dinţi, mă citesc. Pana mea. Asta mi-a generat o presiune grozavă în organism, dar nu de genul celei menţionate mai sus. Nu îmi place să dezamăgesc omu’ şi, în general, nu o fac. Bine, părinţii, nevestele, prezente, viitoare şi trecute, copiii şi colegii de muncă intră la excepţii, da’ asta e. Nu pot fi perfect pentru toată lumea.

Nu am inspiraţie în fiecare dimineaţă. Draci. Nici Michelangelo nu a pictat Cina cea de taină în fiecare zi. Cum? Zici că am încurcat borcanele? Bă, eşti sigur? Că io aşa am învăţat la lucru manual, într-a-ntâia, la doamna Fleoştor, învăţătoarea mea tembelă. În fine, să nu ne risipim energia în chestii neimportante. Aşadar, nu îmi iese zilnic. Câteodată e mai scremut. Câteodată vă fac să râdeţi. Câteodată, să plângeţi. Câteodată, să verificaţi dacă nu cumva pop-te-m-aş să mă pop a semnat scriitura aia. Câteodată, să căutaţi nişte almanahe mai vechi, să citiţi bancuri cu realizarea producţiei la hectar.

Azi, pentru că n-am inspiraţie, o să mă leg de o şmecherie pe care o tot citesc io pe la oamenii ăia deştepţi, de fac căucing, citesc pop-te-m-aş sau Formula As. Cică din greşeli învăţăm. În viaţa amoroasă, la muncă, în relaţia cu vecinii de bloc, când cumpărăm mâncare expirată, oriunde. Învăţăm o pulă, să mă ierte minorii din listă, că ei nu ştiu despre ce e vorba. Nu învăţăm nimic, bre. Ne pârlim de ne merg fulgii, deseori. Şi ce facem?

Păi, mai întâi, bocim de udăm cămaşa, tastatura, câinele sau pisica personale, vecinii vin, isterizaţi, crezând că ţi s-a spart ţeava la bucătărie. Ascultăm muzică tristă şi, cică, acum înţelegem cuvintele. Pe urmă, postăm căcaturi pe feisbuc, în care ne deplângem soarta crudă, da-mi-aş palme, dacă oi mai face io, vreodată, aşa ceva. Aşa să îmi ajute maica precistă, dacă oi mai face io. Uite, să-mi saie ochii şi cardu’ din buzunar. Şi spunem toate astea, spre satisfacţia ălora care nu ne plac. Spre salivatul ălora care vor să ne, scuzaţi, fută. Spre adânca durere în cur a majorităţii. După asta, ne jurăm în barbă (asta dacă suntem băieţei… sau fete mai neepilate), că niciodată, dar ni-cio-da-tă nu vom mai repeta acea tâmpenie. O scurtă perioadă, facem pe grozavii. Cumpărăm mâncare neexpirată. Regulăm pe bază de hormoni, nu de amor. Nu ne mai angajăm la firme cu şefi tâmpiţi. (Bine, nu cred că o să auziţi vreodată un angajat că nu are şef tâmpit). Nu ne mai batem copilu’ cu coada de lopată. Şi ne ţine puţin.

Pe urmă, fluturi zăpăciţi de lampa din căpuţu’ nost’, ne repezim şi facem fix aceleaşi căcaturi. Ne angajăm în locuri naşpa, ameţiţi că avem 3 crăiţari în plus la salariu, sau maşină de serviciu, sau bojdeuca unde o să lucrăm e de clasă A, cu aer condiţionos, pază şi cartelă de acces. Cotonogim plodu’, cu furtunul de la duş, că a luat 4 la geografie, deşi noi nu nimerim nici Drumu Taberei fără gipies. Luăm 6 baxuri de conserve de rahat pe băţ, că îţi dădeau una gratis la 5 cumpărate, deşi nu mănânci aşa ceva. Ne combinăm cu câte una sau câte unu’, năuciţi că are ţâţe (două) sau o mărime terentiană a …lăsaţi, că aţi înţeles voi ce şi cum. Ne îngrăşăm ca porcii, fumăm ca furnalele de la Midia Năvodari (alooo, rompetrolu’, măcar un plin de motorină, că v-am pomenit?), facem sex din an în paşte, râdem rar şi uităm să dansăm pe stradă sau pe plajă.

Iar toate astea le împachetăm în justificări. Că aşa e bine, că aşa se obişnuieşte, că e baiat bun, că e fată de casă, că, de fapt, nu vrem să ne lăsăm de fumat, că plodu’, oricum, ştie el de ce l-am pleznit, nu e nevoie să ştim şi noi. Şi în amânări. De mâine mă las de fumat. De luni, mă apuc de sport. De săptămâna viitoare o iau pe nevastă la regulat, nu doar de sărbătorile naţionale, de se uită fata cu jind la baterii AA. Din martie, mă apuc să îmi caut serviciu, ca să plec de aici.

Gata. Predica s-a sfârşit. Mergeţi în pace, pe la căşile voastre, ca să continuaţi ce faceţi de o viaţă. Nu vă amăgiţi. Nu învăţăm din greşeli. Niciodată. Şi ne minţim, bă, ne minţim că, de acum, am mai învăţat o lecţie. Ne minţim.

În rest, toate bune.

Anunțuri

Un comentariu

Din categoria Uncategorized

Un răspuns la „Ce dracu’ învăţăm?

  1. felicia doleanu

    Domne eu sunt o exceptie. Uite-asa ! Eu am invatat dintr-o greseala. Intr-o iarna, cand ningea cu niste floaste de fulgi cat oul de prepelitasi eu abia asteptam sa ajung acasa, am cotit-o dupa un audi si mi-a dat tramvaiul una de era sa ma scoata prin parbriz si mi-a facur masina fizarmonika . Mare INVATATURA : nu cotesc fara sa ma asigur de doua ori ! (poa´sa ninga, poa ´sa ploua, nu trec prin fatza tramvaiului cu tupeu, ca am invatat ca el e mai mare ca mine si al dracu´are mereu dreptate!)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s