Lungul drum spre therme


 

Bună ziua. Sunt Mircea Nicolescu şi am o confesiune să vă fac: aseară am fost la therme. Deoarece, în micro-vacanţa asta, nu ne-am prea văzut cu Ana, zice nevastu: hai să luăm plodu’ de la onor mă-ta şi să mergem la therme.

Zis şi făcut. Luăm plodu’ de la meditaţie. Se urcă în maşină.

– Bsra.

– Hă?

– Bună seara.

– Aaaa, tu salutai fără vocale. Salut.

Şi linişte.

– Şi? Ce mai e nou? mă hazardez io cu o întrebare.

– Mfff.

Acestea ziind fise, am înţeles că e cazul să îmi păstrez întrebările pentru 30 februarie şi am pus capul compas pe therme. După 4-5 minute, aud:

– Mi-e foame.

– Gata, family dinner, zic io, cu un entuziasm totalmente nejustificat.

Ajungem la o cârciumă.

– Bună seara. Aveţi rezervare? ne întreabă un pinguin trist şi cu spatele cam cocoşat.

– Nţ.

Se uită la noi reprobator, de parcă i-am ridicat fustele unei călugăriţe, să vedem dacă are portjartier, cum am văzut io în nişte filme înalt educative.

– Mă rog (asta a zis-o din meclă, că n-a scos şi pe gură)

Şi ne aşează la o masă fix în dreptul intrării. Cu toate avantajele termice greu de ocolit: la fiecare deschidere de uşă, mi se răceau urechea dreaptă, ochiul drept, plămânul drept, ficatul şi ce alte organe interne sau externe mai aveam io pe drepata. Plus că şi samsungu’ era cam palid pe partea care era spre uşă.

Tot timpul mesei, fiică-mea s-a butonat pasiv-agresiv cu cineva. Pasiv, adică nu fugea de la masă, făcea doar mici salturi pe loc, ca greierele. Agresiv, că era încruntată şi mormăia. Şi se schimonosea, în acord deplin cu ce zicea ea acolo, pe mijloacele ei de comunicare şi exterminare în masă.

– Cu cine vorbeşti, fii-mea?o întreb eu, suspectând oarece nădragi de cotoi prin zonă.

– Cu Marta. Mă ceartă că nu am mers la ea, că e supărată că…

N-a mai apucat să zică şi de ce e supărată Marta, că iar a început să butoneze cu furie. Resemnat şi niţel roşu la faţă, mă întorc spre nevast, ca să socializez şi eu cu cineva. Pe faţa ei, aceeaşi lucire albăstruie ca la fiică-mea.

– Şi? Ce mai zice la feisbucu’ tău?

Pauză.

– Alooo, ce mai zice la feisbucu’ tău?

– Mffff, îmi explică ea, de unde trag concluzia că se uita la aceeaşi pagină cu Ana, că şi ea la fel zicea.

Resemnat şi pe latura asta, îţi spui că family dinner chiar e un succes, mai ales că, între timp, pinguinul trist a şi adus mâncarea. E şi mai trist decât la venire, de unde trag concluzia că au plecat unii fără să îi lase bacşiş. Tot ce sper e că nu îi curgea nasul când a adus farfuriile, că era cam aplecat peste ele.

O scurtă paranteză. Până ieri, n-am avut nicio părere despre organismele modificate genetic. Că nu mă pricepeam. Dar de ieri, de când pinguinul trist mi-a adus raţa aia pe care fuseseră grefaţi cromozomi de cauciuc de bicicletă sau de vibrator din silicon, sunt total contra lor. O să fac şi o petiţie online (în felul ăsta, intru şi eu în rândul lumii) ca să se termine odată cu raţele care, moarte fiind, dacă le scapi jos, continuă să sară. Genul ăla:

Iar raţa geto-dacă

Şi moartă, continuă să sară

Ce-o ţine oare-n aer?

E dragostea de ţară.

Masa s-a desfăşurat în tăcere. Fiecare muncea cu dinţii la ce avea el de masticat, fetelor le lucea albăstrui moaca, eu mă răceam pe jumătate la fiecare 3 minute, când se deschidea uşa, pinguinul trecea să se asigure că e totul în regulă, noi îl minţeam că da.

Despre therme, poate zilele astea, că am scris cam mult şi mi se termină raţia de pixeli pe azi.

În rest, toate bune.

 

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s