Pozele de profil


Azi o să îţi cârcotesc despre pozele de profil. Avataruri. Şi alte drăgălăşenii de-astea. Avertisment: în urma acestor cârcoteli, sunt conştient că gradul meu de simpatie publică va scădea simţitor. Da’ asta e, cineva trebuia să ţi-o vândă şi pe asta.

În mediul virtual, suntem reprezentaţi de poze. Că doar n-om fi reprezentaţi de sufletul nostru mare. În general, oamenii obişnuiţi, cei care merg la mall, la doctor, la plimbare în parc, îşi pun o poză a lor. Însă, desigur, sunt şi ceilalţi. Că îşi pun toate parascoveniile la poza de profil, e treaba lor. Beleaua e când vrei tu să vorbeşti cu ei.

Una dintre cele mai des întâlnite situaţii este cea în care respectivul (sau respectiva) are ca poză de profil un aparat foto, mare-mare, mai mare decât capul lor, din dosul căruia se iţeşte un ochi, îndeobşte închis. Pasă-mi-te, se chiombesc pe ocular.

– Salut, Nikon. Vaaaai, nebuno, ce obturator mare ai. Şi ce frumos îţi sticleşte obiectivul.

– Canon, ce rotund ai parasolarul. Sau cum s-o numi drăcia aia, căci tu, om obişnuit, care plăteşte accize la benzină, când face plinul, habar n-ai jargonul breslei.

Altă situaţie, la fel de funny, e când vorbeşti cu o poză de câine/pisică/hamster sau alt animal.

– Salut, Maricica. Vaaaaai, ce mustăţi stufoase ai azi. Şi urechile, ce ciulite. Dar cât de bine ţi-ai coafat blăniţa, de data asta.

Desigur, interlocutoarea se va gândi că te referi la altă blăniţă şi îţi vei lua nişte, pardon, muie, de o să te treacă gârla.

Caricaturile. Omul şi-a pus propria caricatură la avatar. În general, făcută de un pseudo-artist, de-ăla de bâlci, 25 de lei caricatura. (Deh, trebuie să trăiască şi omu’, că nu se naşte un Renoir pe fiecare uliţă.) Iar rezultatul: omu’ cu profilu’ vorbeşte cu tine, tu te gândeşti că ce nas mare are şi la ce distanţă de bocanci îi pică mucu’, dacă e răcit.

Când vorbesc, de exemplu, cu colega de cameră, e ciudat. Dacă vorbesc pe feisbuc, unde are un desen animat cu Winnie the Pooh, am senzaţia că, indiferent ce întreb io, îmi răspunde Piglet, cu “It’s today”. Ceea ce riscă să dea cu zecimale dacă, de exemplu, o întreb când are de gând să…dar să lasăm detaliile, mai bine, că, dacă nu, iar am şedinţa de analiza muncii acasă. Dacă vorbesc pe whatsapp, simt că vorbesc cu duhul nepoată-mii, când avea ea un an şi era “vai, cât de scumpică, mânca-o-ar mătuşa cu tot cu clăparii de ski”.

Una dintre favoritele mele e poza de grup. Mamăăăă, ce mişto bluză mulată pe ţâţe ai, dragă, îi dai tu cu vraja unei dudui. Nu-s io aia, boule, io-s aia mai din planul doi, lejer mai plinuţă. Şi da, în planul doi e ceva, ca un fundal, ca o stâncă, sau ca o godzilla, în pullover cu gât rulat, de culoare muştărie, întunecând zarea.

Altă chestie interesantă e când pui poza plodului. Tu eşti ditamai hojmalăul de 55 de primăveri (hai, toamne) şi îţi pui poza cu o zgâtie de fetiţă, ştirbă şi cu nasul înlăcrimat. Bă, n-o să te vrăjească nicio duduie, decât dacă i-a sunat ceasul biologic şi vrea să o ajuţi în acest sens. Ceea ce, să fim oneşti, e niţel departe de ce gânduri ai tu, golanule.

Poze de actori, actriţe. Bre. Io, când vorbesc cu tălică, vreau să mă uit în ochii lu’ tălică. Eventual şi în decolteu, dacă ai şi dacă eşti damă. Nu în buza lu’ Angelica Jolica sau în pectoralu’ lu’ Gioni Dip. Cred că prefer să mă uit la lipsa de poză. Dreptunghiu’ ăla gri, cu o siluetă decupată, albă, în el.

Am mai întâlnit poze de avatar cu dragoni. Exceptând situaţia în care eşti soacră, când e chiar potrivită, chiar crezi că asta vreau să văd, când vorbesc cu tine? Să simt cum îmi dogoreşte faţa? Nu că ai fi tu kinky, ci pentru că drăguţu’ de dragon regurgitează? L-ai bătut pe spate după cină? Şi, insist, nu îi mai da să mănânce picant, că uite ce focos e.

Aş mai avea de cârcotit, dar m-am lămurit că nu ai baterii să citeşti prea mult. Aşa că, în speranţa că nu ţi-am stricat decât dimineaţa, nu toată ziua, închei aici. Nu înainte de a îţi ura tradiţionalul:

În rest, toate bune.

Anunțuri

3 comentarii

Din categoria Uncategorized

3 răspunsuri la „Pozele de profil

  1. Ana

    Ce stupiditate… Nu prea inteleg, cand vorbesti cu o persoana cunoscuta, nu stii cum arata si ai nevoie sa vezi o poza microscopica in fereastra de chat a facebook-ului? Iar daca vorbesti cu o persoana pe care n-o cunosti, ce te impiedica s-o scoti la o cafea/bere, ca sa vezi cum arata?! Ne reprezinta pozele de profil pe facebook… Mi se pare penibil nu numai sa spui asa ceva, ci si sa gandesti asa ceva. Ne reprezinta ce facem in viata de zi cu zi… 100% penibil.
    P.S. Totusi nu te obliga nimeni sa vorbesti cu o persoana, daca nu-ti place poza ei de profil.

  2. a propos: draguta poza ta de profil…:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s