Muhammad, here I come


Bun. Poate că nu e momentul să dau din casă, da’ nu mă pot abţine.

Între crăciun şi anu’ nou, m-am uitat în oglindă. Nicolescule, ai ajuns ca un porc, boule, îmi zic io, duios. Mai duios decât Anastasia, care se mulţumea doar să treacă în felul descris mai sus. Io eram duios din pivniţă până în pod, mai ales când îmi auto-şopteam “boule”. Ce să fac, ce să fac? Păi fă şi tu ca un bărbat adevărat, de-ăla de se bărbiereşte cu cuţitul, îmi zice dracuşorul ăla roşu, de pe umărul stâng. (Chiar. Aţi remarcat că dracii roşii sunt de stânga?) Ia-ţi un sac de box şi boxează.

Aşa că încep serios să mă gândesc să a) îl iau, be) îl instalez şi ce) cum dau io, cu ură proletară (tot de stânga), în sac. Când eram la masă, îi zic lu’ socru-miu ce vreau să fac.

– Da’ ce nevoie ai de sac de box? mă întreabă omu’, uitându-se lung la fiică-sa. (Cred că ştie el ce ştie)

– Neah, zic io, cade repede şi pierd mult timp s-o ridic, ca să pot continua.

Zis şi făcut. Merg. Pe 31, înainte de revelion. Cumpăr. Mă cocoşez sub 20 de kile, din magazin până la maşină. Iau şi o pereche de mânuşi de antrenament, de-alea subţiri. Pfffff, şort de mătase nu mi-am luat, ca al lui Muhammad Ali, da-s buni şi blugii. Bun. Am şi decis unde îl instalez. În demisol. Bine, dar cum îl prind. Un conexpand mai măricel o să fie numai bun. Cumpăr conexpand. De 12. Da’ burghiu de beton, de 12, n-am. Cumpăr şi de-ăla. Ajung acasă, îmi bag beep-ul în ele de bagajele din maşină, mă reped, dau gaură cu burghiul nou-nouţ, bag conexpandul şi încep să răsucesc şurubul în el. Craccc! Şurub rupt. ‘Tu-ţi mama ta de ghinion. Hani, o mai fi deschis la Hornbach? E până la 5, îmi zice ea, uşurată că am luat sac, în loc să ascult de poveţele lui tac-su.

Trag încă o fugă. Dus, 15 km, întors, 20, în total 80. Vin cu 2 şuruburi, să fiu sigur. Şi un burghiu de 18, că astea sunt mai groase. Îl instalez, în fine, după ce năduşesc ridicându-l şi strâmbându-mi ochelarii, oleacă. Dau 2 pumni, aşa, de fiţă, în el, ca să vadă, nenorocitul naibii, ce-l aşteaptă. Rocky, mori, bă, că a apărut un nou şerif în oraş.

Până pe 1 ianuarie, dimineaţa, n-am prea avut timp de el. Ieri dimineaţă, însă, mă pregătesc. Duş, pieptănat cu cărare pe stânga, căutat un şort, de pe vremea când făceam şi altă mişcare, nu numai tastatul, ca acum, încheiat atent şireturile pantofilor de sport. Cobor la locul viitorului măcel. Tras mănuşile cu mişcări studiate în mâini. Mă bătea gândul să pun şi pe sac o poză, cum am văzut prin filme, da’ am zis că e mai sigur să nu, că poate coboară şi-o vede.

Şi gata, începe distracţia. În boxe, normal, “Eye of the tiger”. Joc de picioare, figuri, lovituri în aer, sacule, ai belit-o, scuzaţi expresia “sacule”. Nu are sens să vă povestesc …ăăă… antrenamentul. Însă, 4 minute mai târziu, iată rezultatele: ochii ieşiţi din orbite, plămânii ieşiţi pe gură, genunchii îmi aplaudă, umerii urlă după 112, spinarea zbiară “Bă, boule, te-ai tâmpit?”. Cotul drept e bulit, căci, făcând o lovitură din răsucire, cum văzusem io în Arici-Pogonici, în loc să nimeresc cu pumnul, am nimerit cu cotul, neîncordat, şi mi l-am dat peste cap. Sacul se leagănă, alene şi parcă îmi zâmbeşte. Cu oleacă de dispreţ, sau mi se pare mie? Băăăă, bag drujba în tine, sac tâmpit!

Azi am musafiri. O să îi duc să le arăt sacul, mănuşile, iar ei îşi vor închipui că au venit în vizită la Mike Tyson, Manny Pacquaio, Joe Frazier şi George Foreman, reuniţi. Wow, ce tare o să fie. Auuu! Stai, uşor, că mă doare spatele.

În rest, toate bune.

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s