Despre meserii şi orgolii


Azi, despre meserii şi orgolii.

Când eşti borac, toţi babalâcii nu ostenesc, naibii, să te întrebe ce o să te faci tu când o să fii mare. Ca şi cum pe tine asta te-ar interesa, nu maşinuţa ta de curse. Habar n-ai ce o să te faci, dar, cu imaginaţia violată adânc de ăia purii, bagi şi tu pe sistem ceva ce ţi se pare că ar da bine, ai avea faimă şi bani. Sau măcar ceva romantism. Actor, pilot, poliţist (cam tâmpiţei copiii, nu credeţi?), mamă, prinţesă sau ce mai crezi şi tu că ar da bine în urechile lu’ mătuşa Varvara. Ăăăă, stai niţel, că aia e din alt film. În urechile mătuşei Mărioara, cele pline cu vată, nu cu euro.

După ce mai creşti, constaţi că a deveni actor, pilot sau altele e ceva mai dificil. Nu e suficient să “aş vrea”, treaba fiind muuuult mai complicată. Şcoală, meditaţii, lăsat bătutul mingii sau al barurilor, mai puţin cantăr straic sau ce naiba s-o mai juca azi. Şi te re-orientezi, cum poţi şi tu. Te mai freacă babacii la cap să toceşti (N-o să ai un rost în viaţă dacă nu înveţi la fizică, de exemplu), mai iei un 2 (aşa-i, Ana?), ţi se mai face frică de baba de istorie sau de geografie. O scoţi, cumva-cumva, la capăt cu liceul, aflând, până la urmă, că Da Vinci n-a fost portar la Barca, Pirineii nu sunt o marcă de bere, iar bătălia de la Termopile n-a fost un caft între nemţi şi ruşi. Bine, la asta a ajutat şi filmul cu ăla frumosu’, cu barbă.

Ce urmează e o hartă albă. Azi o să vorbesc despre rezultate. “Ce meserie aveţi?” e întrebarea mea preferată. Menegeăr, senior bla-bla marketing, progect menegeăr, eria, cauntri menegeăr, piarist, seils reprizentativ, edvărtaizing-ceva, herstailist, dizainăr, chef şi alte meserii, care mai de care mai sonore, mai americăneşti şi cu nume mai umflate, de preferinţă din mai multe cuvinte . Toate cu miros de şefie, de manşete albe, de gulere apretate, birouri late, scaune de piele, cu secretară cu decolteu generos ataşată. Mă iertaţi că mă bag şi io în vorba oamenilor mari, da’ prelucrător prin aşchiere mai e cineva? Sau sculer-matriţer? Da’ frizer? Nu? Cum zici că e cu munca în industrie? Aaaa, numai în China, zici? Da’ în agricultură? Aaaa, în agricultură găsim? Da’ numai în aia bio, eco, raw, hipsteristo-savantă, etîcî? Gen cultivat de lavandă, paulonia, varză kale, cătină, goji, nuci marţieni, permacultură. (Asta era un gen de auto-ironie, să ştiţi) Da’ cartofi mai cultivă cineva? Da? Bravo, mă bucur. Cine? Aaaa, polonezii şi turcii? Varză? Mai bine nu mai întreb de aia, că varză e cam totul.

Bun, cu industria şi agricultura am rezolvat-o. Da’ cu serviciile? Cu serviciile cum stăm? Mai lucrează careva în servicii? Curve mai avem? Nu? Aşa e. Toate sunt în Italia şi alte ţări mai mult sau mai puţin europene. Noroc că ne mai calcă moldovencele de peste Prut, ucrainience şi alte naţii uzbechistane sau kîrgâze. Şoferi? Aaa, de-ăia avem din belşug, mai ales de taxi. Asta o ştiu pe pielea mea, în fiecare dimineaţă. Şi toţi, dar absolut toţi, sunt nişte monumente de conducere civilizată şi de politeţe. Că mi-a explicat unul, mie, că mare noroc am cu el, că e om civilizat, că ar fi putut să mă taie cu drujba, în loc să îmi explice în detaliu ce delicii mi-ar putea procura, pe plan sexual. Corect. Se zice că primul om care a înjurat, în loc să dea cu măciuca, a dat dovadă de primul semn de civilizaţie. Civilizat, omu’, nu pot zice nu. A dat dovadă chiar de multiple semne de civilizaţie.

În rest, toate bune.

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s