Bricostore: the final frontier


Bricostore: the final frontier. These are the voyages of the starship Mirciulică cu dastăru’. It’s a lifetime mission: to explore strange new worlds, to seek out new life and new non-civilizations, to boldly go where …ăăă…p-aia cu “no man has gone before” ar fi greu s-o bag, că n-ar corespunde realităţii. Şi, se ştie, eu narez realitatea, mai puţin când exagerez niţel. Mă rog, poate niţel mai mult. Bine, bine, nu insista: mai şi mint de îngheaţă apele. Repede, tu, să îmi dai cu firma în cap….

Dar să revin. Cum ziceam, bricostore. Afară, o vreme de să nu scoţi unu’ de-ăla de la denea din casă. Io, îmbrăcat elegant, da’ elegant, de şantier: blugi, jachetă bliomarin, cu plete. Sau p-acolo. Şi, precum mă holbam io ca viţelu’ la mecanismu’ de închidere automată a unei porţi (noi, ce-i drept), mă simt bătut pe umăr.

– Băiatu’, băiatu’.

Mă întorc. O duduie. Cam drăguţică, cam blonduţă, cam piţi. Bre, nu’ş ce-are lumea cu mine, că nu o dată mi s-a strigat “băiatu”, când io-s de-o vârstă cu Menumorut. Aşa de răspândite să fie bolile de ochi? Că blonduţa asta…puteam să îi fiu tată, desigur, dacă mă-sa ar fi fost drăguţă, că sunt mofturos la dame.

– E? întreb io, cu privirea inteligentă a viţelului sus-menţionat.

– Păi mai stau mult după tine?

Mă uit io în spate: nimeni. Bă, cu mine o vorbi?

– Don’şoară, io pot să vin şi acum, da’ vreau să vă zic de la început că sunt puţin însurat de tot, să nu ne iasă vorbe după aceea.

– Eşti şi obraznic. Cheamă-l pe şeful tău.

– Don’şoară, şefa e la muncă, da’ îi pot da un telefon, dacă aveţi nevoie să vă sfătuiţi cu ea.

– Mai stau mult până aduci cada aia?

– Don’şoară, mai bine vin cu nişte sare de baie. Miroase ‘şto, a lavandă.

Ăla cred că a fost momentul în care minţişoara ei mică-mică a făcut un mic, dar mic-mic, click.

– Ăăă …nu lucrezi aici?

– Don’şoară, nu prea, spre deloc. Mă plimb şi io, ca orice gură-cască fără bani. Că, dacă mergeam în mol, trebuia să iau măcar o şaorma, un mec, ceva.

– Mffff….mppp…mă scuzaţi, molfăie ea 4 cuvinte, desigur, dacă “mfff…mppp” pot fi considerate ca fiind cuvinte.

– Milady, asta fac din momentul în care v-am cunoscut: scuz. Să moară bişonu’ meu maltez dacă vă minţesc io pe tălică.

Asta s-a simţit (în fine) luată în balon, s-a uitat urât, pe cât de urât îi permiteau sprâncenele alea pensate şi (cred) tatuate, a făcut stânga împrejur şi mi-a prezentat posteriorul. Drăguţ, aş fi îndrăznit să zic, dacă nu aş fi avut starea civilă menţionată în discuţia cu blonduţa. Chiar drăguţ. Mai ales dacă îl comparăm cu mintea duduii.

În rest, toate bune.

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s