Baby on board!


Nu cred că am văzut abţibild mai inutil, ca să nu zic tâmpit, în viaţa mea. Poate doar ăla lipit pe uşi, pe care scrie “Trage”, iar toată lumea împinge. Da’ hai să-ţi zic filmu’ meu.
Lu’ Vasile îi precipită nevasta o nutrie. Precipită, în sensul chimic al cuvântului, că azi facem chimie. Uraaaa! A ieşit Goguţă în lume, Vasilii ăia mai curajoşi chiar au asistat la naştere, unii au şi filmat-o (horescoferens!), bairam, beţivăneală cruntă, oferit trabucuri puturoase colegilor, că aşa au văzut ei în filmele americane că se face, în câteva săptămâni e numa’ bună Maricica de secs, că e cam deficit la capitolul ăsta, mai ales dacă nu ai secretară. Rudele dau semeseuri, alea mai puţin chitroase chiar sună, febeu’ l-a umplut de poze cu Goguţă, demnul moştenitor al celor 2 camere, confort 2, în Berceni, etaj superior, cu îmbunătăţiri. Adică faianţă, gresie, termopan, parchet eco, din plastic, cu miros de linoleum, dar cu imprimeu de parchet. Mă iertaţi de digresiune, cred că e deformaţie profesională.
A decorat camera lui Goguţă, adică sfertul din dormitorul conjugal, a cumpărat cele mai de firmă haine şi scutece (în funcţie de mărimea buzunarului), what’s next?
Păi să sticărăm maşina proprietate personală cu “Baby on board!”. Mă rog. Cu variantele “Copil la bord” (patrioţii) şi ”Bébé á bord”(nostalgicii hexagonului, cum ar fi subsemnatul). Poate or mai fi şi altele, însă io nu le-am zărit. Ȋnsoţite de desene. Bebeluşi, semne de exclamare cât plopul din faţa casei, oliţe de făcut căcuţă şi alte mostre ale imaginaţiei fecunde (sau fecundate) pe care o posedă dizainării susmenţionatelor semne.
Acu’, stau şi io, graţios, scărpinându-mă alene în partea opusă, şi mă cuget: ce aşteptări au proaspeţii babaci? Ce utilitate văd în acel semn? Mai multă siguranţă în trafic? Adică Gogu, Gogu ăla şmecheru’, cu bemveu’ lui ursuleţ, obligatoriu negru (ca să simtă şi el, Gogu, că are ceva în pantaloni), o să îl vadă şi o să încetinească, atunci când el o taie vitejeşte, ca să o impresioneze pe Lenuţa, proaspăt culeasă de la clubu’ de la căminu’ cultural? Și asta când Gogu speră că viteza lui, oleacă stimulată de geac deniăls (că aşa beau boşii), să o aducă pe Lenuţa, auto-alintată Lenÿÿÿ, gata umezită la destinaţie ? Sau că numita Marÿÿÿ, suavă blond-platinată, proaspăt posesoare de carnet şi de gip, o să se uite în stânga, când iese de pe străduţa laterală, când ea trebuie să dea laic pe feisbuc, în timp ce conduce? Da, în mod cert, semnul ăla va fi util. Aaa, sau, poate, şoferu’ ăla de TIR, amabil cum numai şoferii de TIR, de autobuz şi taximetriştii pot fi, o să vadă semnu’ şi, drăguţ (vezi mai sus), îi va face un semn suav să treacă, totul însoţit de un zâmbet serafic.
Ce să vă mai zic? Ȋmi revin, încet, dar nesigur, după o boală gravă. Adică boala că zilele astea mi-a fost amorţită aciditatea observaţiilor. Dar trece, precum se poate observa. Zilele ce vor să vină o să revin la aciditatea cunoscută, de aqua regia (o parte acid azotic HNO3, trei părţi acid clorhidric HCl, vă rog frumos). Am crezut, câteva zile, că am îmbătrânit şi m-am înmuiat, dar era pasager.
Ȋn rest, toate bune.

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s