Aşea-i c-a-nviat?


Gata? V-aţ termenatără dă loat lomină, dă înghesuit cruci, dă zis cheşti cu tâmplaru’ care a înviat, dă transmis urături absolut nerealizabile, dă primit aceleaş urături cu zâmbet tâmp pă faţă, ferm convinşi că dă mâine totu’ va fi altfel? Salaru’ mai mare, plodu’ n-o să-ţ mai ia 3 la şcoală, nevastă-ta n-o să te mai bată la cap că nu câştigi dăstul (pentru femei: bărbat-tu n-o să să mai uite lung dupe Maricica dă la 3, aia dă umblă cu fusta pân la c*r, nu ca tine, femeie serioasă, gospodină, care ştii să faci, dintr-o juma’ dă pui, 3 feluri şi desert, care te speli conştiincioasă în fiecare sâmbătă şi te epilezi de 1 mai şi 23 august, îţ faci păru’ permanent dă ziua naţională şi faci frichi-frichi cu bărbat-tu, dă ziua lui, în fiecare an, fără escepţie. Mă rog, acu’ 2 ani ai sărit, da eraţ amândoi cam lemn de beţ.)?

Zî? V-aţ termenatără? Atunci, hai, la lucruri serioase. Să vă ciocniţ oole, că nu degeaba le-aţ vopsit. Aaa, am uitat, anu’ ăsta a fost moda să le vopsiţ bio, în colori naturale. Coji dă ceapă, sfeclă, urzici şi alte spanacuri. Şi v-aţ grăbit să vă laudaţ la toţ, că uite ce şi cum. Ce dacă au ieşit ca scoase din grămada dă bălegar, ca coloare. Ce? Cacofonie? Cacofonie ie oole văcsite dă tine, najpeto. Da, până şi tu, dupe ţuiculiţa aia, ai zis ca ie cam nasoale şi că la anu’ le faci cu galus. D-ăla dă un leu plicu’.

Aşea. Ce mai ie dă făcut? Dorele, vezi că pă la 2 coboară Maricica şi o să fie tot la fustă până la c*r, da’ să nu îi zici ceva, că o să fie cu hăndrălau’ ăla dupe ea şi iar te oblojeşte nevastă-ta, ca luna trecută, că mânjeai faţa de perină cu borşu’ pă care ţi-l dăduse ăla pă nas. Şi tu, nevastă-sa, pune repede masa, că vine finu’ Tilică cu ţoapa aia de nevastă-sa, Mărie, de vă zice la toţ să îi ziceţ Meeeriiii. Da, hai, scoate faţa dă masă a bună. Da, aia albă cu numa doo pete, dă la vinu’ ăla roş de-l dădu finu’ Tilică data trecută, când se îmbătase şi încerca să îi arate lu’ bărbat-tu cum bagă el un ou în sticlă. Bine, că şi reuşise aproape, da’ nu văzuse că e plină sticla şi a dat p-afară. De coji s-a şters pă pantalonii dă costum ăia lucioşi şi fromoşi, loaţi dân dragon, înainte să-l închiză ăia dă la deneau sau dă la ce-o fi, că toţ ie la fel.

Aaa, cozonacu’, unde e cozonacu’? Că ai frământat ore-n şir la el. Curgea sudoarea valuri-valuri, de-a şi ieşit cozonacu’ cam sărat. Da’ nu să simpte, că ai pus nucă şi zici că aia e sărată. Şi melu’. Dorele, nu uita să aduci melu’. Unde e, fa? În frigider? Nu, Dorele, că io nu ţiu mâncarea în frigider, să nu prinză miros. Nu a ţinut-o nici mam’are, nici mămica, n-o ţiu nici io.

Hai, adă melu’, că şi cu ăla m-am muncit. Şi anu’ ăsta o fost paştele devreme, paştele lui dă paşte. Mieii a fost mici, ciobanii a tăiat puţini, da’ i-a pus la preţ mare, paştele lor dă ciobani. Dorele, unde ai pus lumânarea cu care am loat lumină aseară, paştele tău dă bărbat? Că n-ai venit cu mine la înviere, dă să uitară babele dă pă scară urât la mine. Că n-am avut io noroc, ca Gavriloaia dă la 7, să nu-i iasă bărbatu’ din cuvânt. Io m-am procopsit cu tine, nu’ş unde mi-o fi fost capu’, că nicio bucurie n-am în veaţa asta.

Ia, uită-te pă geam mai bine, să vezi dacă finii vine cu ceva, sau tot cu deştu-n c*r, ca anu’ trecut, că a adusără dăcât un cozonac cumpărat dă la pâine, dă 4 lei cinzeci, de-mi zise meeeeriiii că ea, cu mânuţele ei, l-a cumpărat dă la pol, ce-o mai fi şi pol ăsta, că lucru curat n-are cum să fie. Şi iar o să să uite lung, la plecare, dacă nu îi umplu sacoşele, că ea stă numa’ în coaforuri toată ziulica, cădea-i-ar meşele alea să-i cadă, urâta dreacu’. Neşte nesimţiţ, amândoi, că nu’ş dă ce îi mai chemăm la noi toată ziua-bună ziua, că şi anu’ trecut, dă paşte, tot noi i-am chemat, chema-i-ar deneau’ să-i cheme.

Ce? Or vinitără? Şi mă prind în rochia asta, nu în aia nouă, cumpărată acum 3 ani de la obor? Nemernicule, nu puteai să zici din timp? Că numa’ dupe curve te uiţ.

Vaaaaai, da’ poftiţ… ce plăcere…. Da, chiar. Cristos a înviat. Vaaaiiii, fină Meeeriiii, ce bine îţ stă coloarea asta la păr. Cum? Sablî? Aşea îi zice? Tare frumuasăăă….da’ poftiţ, nu staţ în hol. La noi e niţel cam deranj, că Dorel al meu n-a avut mult timp, că ştiţ, cu carera lui….da, tot la depozit, la chinez. Da, şi a fost şi niţel cam bolnav când era mic. Da, aşa-i că e originale oole? Le-am făcut în coloranţ naturali, ca bunica, dumnezeu s-o odihnească, că aşa e la modă acum, nu cu toate eurile alea. Poftiţ, poftiţ. Vaaaaiiii, ce cozonac frumos, fină meeeeriiiii. Mata l-ai făcut? Nu? Da, e frumoase astea dă la pol, da. Şi noi lom d-acolo, da’ zilele astea am zisără să sărbătorim ca la mama-acasă.

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s