Cum mi-am petrecut vacanţa de iarn…ăăă…ajunu’ revelionului şi revelionu’


Socrii mei au plecat să se distreze. Normal. Că ei ştiu, noi, mai puţin. Aşa că cine stă să hrănească păsările, câinii, nepoata, cumnata şi alte asemenea orătănii de pe lângă casa omului? Ghici.

Aha. N-ai ghicit. Nu-i bai. Nu fi trist, că Moşu’ e bun. Aşadar, revelionu’ o să-l facem în sânu’ naturii, la ţară. Prima problemă: ce halim de revelion? Păi, hani, nu faci tu friptura aia a ta, pe care o ţii 3 zile în cuptor, să se facă iască? Ba fac. Da’ o ţin 6 ore, nu 3 zile. Cum o fi, hani, da’ fă-o. Oricum, nu o să fie la fel de bună ca friptura de raţă pe care o face mama.

Deci, se trezeşte Mirciulică la 8 dimineaţa, pe 31, să se apuce de friptură. Aia, este, ailaltă, este, praz, este. Hopaaa. Tre’ să fac şi o supă de vită, că se pune peste carne, să iasă sosu’ d-ăla de te lingi pe …pe ce poţi. Şi n-am carne de vită. Nu-i bai, că trag o fugă până în oraş, să iau o bucată de rasol.

Lasă, hani, că venim cu tine. Cine, “venim”? Păi o luăm şi pe nepoată, să îşi mai tragă şi săraca maică-sa sufletul. Păi de ce să şi-l tragă? Păi stă toată ziua pe capul ei. Şi ce? Acum vrei să stea pe al meu? Lasă, că tu te duci să îţi faci treaba şi pe noi ne laşi la locul de joacă. Bine, hani, dacă zici tu că e atât de simplu.

Şi dăm să ieşim din casă, cu nepoata, proprietate a altcuiva, în braţe. Oaaaaaaaaa!!!!! Mamiiiiiii! Oaaaaaaaaa!!!!!!! Ce-are, hani, nepoată-ta? I s-a stricat disjunctorul? Nu, îi iese un dinte cred. Sau nu o fi dormit destul. Oaaaaaaaaaa!!!! Mamiiiiiiiiii!!!! Io cred că nu a primit mărirea de salariu promisă, de urlă aşa. Sau o fi părăsit-o iubitu’. Tu condu acolo şi taci. Păi io aş tăcea cu succes, da’ alţii nu. În plus, de la orăcăielile astea, Dastăru’ prezintă tangaj şi ruliu, de zici că traversăm Gibraltaru’. Numa’ delfini n-avem.

Mă uit în retrovizor. Buze strânse din cauza crimei de lezmajestate tocmai comise de mine la ea, muci şi lacrimi ajungând până la brâu, nepoata. Parcă şi oleacă pe banchetă. Dacă nu vomită, tot sunt fericit.

Ajungem la mol. Plodu’ şi nevastu’ la locu’ de joacă, să fie pe măsura nivelului lor de inteligenţă, Mirciulică la supermarket, să cumpere rasolu’ ăla. În market, omor de lume. Băi, da’ chiar s-au mutat Bucureştii în molu’ ăsta? Oamenii ăştia n-au altă treabă? Toţi au de cumpărat rasol? Se pare că da, că nu mai era urmă de aşa ceva. În schimb, erau homari, languste, canguri, zebre şi afiliaţii. Oare iese supa de vită bună din ele? Da’ am văzut cum un homar se uita ameninţător la mine şi m-a luat frica. Voi aţi văzut ce cleşti are? Iau un antricot şi mă retrag cu torţe. Mai apuc să trec şi pe la un mic magazin, să iau un cado’ lu’ nevastu’.

În fine. Recuperez muierile. Hani, da’ noi nu mâncăm? Că e un fast food vietnamez aici. Cică cel mai bun senduici din lume. Hai să vedem ce e cu senduiciu’ ăla. Uite, că au şi freş de mango, îi zic eu. Nu, să ştiţi că nu mai avem, zice urâta aia de la fastfud. Lasă, că luăm o cola. Şi ne aduc senduiciurile. După vreo 20 de minute. Dom’le, ce înseamnă capitalismu’ ăsta. Îi obligă şefu’ să muncească pe 31 şi ei le-o trag clienţilor. Oare or fi şi scuipat în senduiciuri? Băi, după gust, aşa aş crede. Şi au şi vreo boală de gingii, după cum pute. Bre, cum să fie mizeria asta cel mai bun senduici din lume? Hai să plecăm, că e genul de mâncare pe care o mănânci aici şi mori acasă. Măcar până acasă să ajungem.

Ajungem acasă şi ne apucăm de friptură. Ăăă, mă apuc. Asta ca să restabilim adevărul istoric. O ameţesc bine şi o pun la cuptor. Pe la 90 de grade, temperatura aia unde apa face unghi drept. Mai trece nişte timp, mai facem nişte curăţenie. Pe la 3: hani, da’ noi nu bem nimic? Ba da, hani. Uite, io beau nestea. Nu, hani. Ia deschide tu sticla aia de brut, că tot te lăudai pe feisbuc că ai. Aşa că, pe la 3 (15, nota bene) nevastu’ începe să se cinstească. Desigur, lângă ea apare sor-sa, că muierile astea sunt ceva de speriat: cum simt miros de băutură, cum apar, cu cel mai mare pahar posibil în mâna lor tremurândă.

Ceva mai târziu, televizor. Un concert cu Andre Rieu. Absolut genial. Nu concertul. Ci spectacolul. Al nevastului, nepoatei şi cumnatei. Nevastu defila, ca un manechin dezmembrat, pe Radetzky March. Cumnata făcea balet, un gen de Maya Plisetskaya, lejer lovită de trăznet. Pe urmă, a început să sară în 4 labe, ca să râdă fiică-sa. Sau o fi fost de la brutul ăla? În timpul ăsta, nepoata mânca: un Moş Crăciun din polistiren expandat, 3 lumânări, un câine (numai partea din faţă) şi, desigur, vreo 2 kile din granulele câinilor. Toţi eram în haine de gală. Cumnata în trening (E de caşmir, da? Nu îl face trening), nevastu’ în pijama, eu în blugi. Bine că apucasem să mă bărbieresc şi să fac un duş. Da’ de ce te bărbiereşti, hani? Că aşa m-a învăţat tata, când eram mic şi prost. Acum am crescut şi…şi cam atât.

Hani, noi când aprindem artificurile? La 12 noaptea, când naiba? Păi copilu’ o să doarmă la ora aia. Slavă Cerului, că nu mai speram. Hai, nu fi nasol. Hai să le aprindem acum. Nu. La 12. Păi hai să facem aşa: aprindem una acum, una la 12. (Inutil să vă povestesc, da’ pe nevast’ o lovise zgârcenia, acum nişte zile: nu dăm bani pe prostii. Ai luat 2 artificii, ajung.). Bine, hai să aprindem una acum. Ne îmbrăcăm şi ieşim în răcoarea de afară. Cumnata, nepoata şi nevastu cu ţigara în trompă. I-o smulg din mână. Heiii, ce faci cu ţigara mea? Păi aprind fitilul, că n-o să stau, pe vântul ăsta, cu bricheta. Şi io ce fumez? Uite, mi-au dat lacrimile de mila ta, că n-ai ce să fumezi. Sau o fi de la vânt, naiba ştie?

Aprindem o chestie de-aia. Bum! Probabil vecinii s-au gândit că ni s-au stricat ceasurile. Gata. A ars frumos? Hai în casă. Păi, hani, dacă tot suntem aici, de ce să nu o aprindem şi pe a doua? Ce sens are să ne mai înfofolim încă o dată la 12 noaptea? Desigur, am aprins-o şi pe a doua, zdrobind nişte sfinţi şi cristoşi printre dinţi.

Hai în casă. Auzi, da’ friptura aia mai are mult? Nu, e aproape gata, da’ e 9 seara. Vrei să mâncăm acum? Păi da, că îi e foame copilului. Da, da’ nu e gata piure-ul. Nu-i bai, că îl faci repede. Tot eu? Da’ tu de ce de nu-l faci? Tu îl faci mai bun, se mâţâie ea. Uite-aşa ne prostesc pe faţă, fi-r-am ai naibii de tăntălăi.

Piure. Friptură. Pus pe masă. Plodului îi place piureul. Cel puţin, aşa interpretez eu faptul că îşi înfige mâinile în el, apoi şi le îndeasă în gură. Până la cot. Apoi pe faţă. Apoi prin păr. Noroc că a tuns-o mă-sa zero acum câteva săptămâni, aşa că e scurt. Apoi mâinile ei poposesc pe faţa de masă. Cu resturi de piure, sos de friptură, salivă.

În momentul ăla mi-am amintit cât de mult îmi plac mie mesele elegante, curate, aranjate, cu flori, cu oameni civilizaţi. Cu muzică bună, nu cu muzică de desene animate (deh, copilu’ trebuie să se simtă bine, nu?). Cu dans, cu pahare frumoase, tacâmuri cu design plăcut. În altă viaţă. În asta, cred, ispăşesc crimele pe care le-am comis în precedentele 243 de vieţi. Bă, da’ multe am comis. Oi mai fi avut timp şi de altceva, de s-au adunat atâtea? Sau, de dimineaţa până seara omoram, omoram, omoram?

Ne retragem în living. Eu mai stau puţin în bucătărie. Puţină linişte. Puţină, vă rog. Mult. Din suflet. Apoi mă duc în living şi eu. Mă aşez pe canapea. Strig scurt. Apoi îmi extrag din dos un îngeraş de sticlă, lăsat pe canapea. Aripioare plăcute, Mirceo!

2 lumânări şi 400 de grame de hrană uscată de câini mâncate mai târziu, copilului i se face somn. Or fi pus ăştia de la concernele care fac lumânări ceva în ele, ca să devină consumatorii somnoroşi, să nu vadă când se ard şi să trebuiască să cumpere omu’ altele. Se retrage, cu onor mă-sa alături.

Hani, mie mi s-a făcut cam somn. Păi e 10 juma’. Nu prindem nici măcar miezu’ nopţii? O să încerc. Ce draci să fac? Îi dau cadoul la 11, când urcăm. Aaaa, păi de ce cadou? Că aşa se face de anu’ nou. Pasă mi te să începi anul cu un cadou. Aaa, daaa? La noi nu se obişnuieşte. Taci. Taaaaaciiiiii. Dacă mai aud o dată cu “la noi”, mă vede lumea la televizor mâine, cu burtiera: “Crimă abominabilă la ţară”. (Ăăă, nu abominabilă, că majoritatea reporterilor şi mai toţi telespectatorii nu ştiu ce-i aia. Înfiorătoare. Aşa da) Mânjit la gură de sânge. Da’ ce-ai, dragă? Nimic, dragă. Io mă culc. Să mă trezeşti şi pe mine la doişpe, să văd artificiile. La douăşpe, nu doişpe. Bine, bine, cum zici tu. Da’ în limba vorbită… Sigur, în limba vorbită putem să ne şi pişăm. În sus, ca o fântână arteziană. Şi să savurăm duşul.

La doişpe o trezesc. Ăăă, na, că mă prostii şi eu. La douăşpe. Vai, ce frumoase artificii. La mulţi ani. Poate trebuia să cumpărăm şi noi mai multe. (Dacă zice acum că ea mi-a zis, dar eu nu am luat, îi muşc beregata. A scăpat. N-a zis). Hai să ne culcăm. Tu vrei să mai citeşti? Nuuu, chiar mă gândeam că e târziu şi nu m-am culcat la 8, după 1001 de seri. Bine, lasă că mă duc eu dincolo, că mă deranjează lumina.

Cam ăsta a fost revelionul meu. Acum, cum am văzut că e moda, rezoluţia pentru momente de-astea. Dacă mă mai vedeţi vreodată că îmi fac revelioanele acasă, sau cu copii, sau cu câini, (oups! Era să zic “sau cu nevastu”, ceea ce se lăsa cu capete sparte, vă daţi seama), să mă aliniaţi frumos la un zid, proaspăt vopsit în alb, şi să îmi alinaţi suferinţa. Ştiu că e scumpă muniţia, de aceea nu cer un pluton de 12. Unul de 6 ajunge. Da’ ţintiţi bine, băieţi. Ţintiţi bine.

În rest, toate bune. La mulţi ani şi ce verze se mai urează cu ocazii festive de astea. Da. Festive.

Anunțuri

2 comentarii

Din categoria Uncategorized

2 răspunsuri la „Cum mi-am petrecut vacanţa de iarn…ăăă…ajunu’ revelionului şi revelionu’

  1. Andreea

    Foarte frumos scrii. La mulți ani cu tot ce vă doriți, ție, nevastului:) și întregii voastre familii!:)

  2. Super … La Multi Ani Mirciulica !!! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s