Cei care dau şi cei care primesc


În orice, în lumea asta, plină de genii, dentişti, examene şi taxe, există oameni care dau şi oameni care primesc. Cred că e o lege a firii. Sau …habar n-am. Dar e valabil în tot. Bani, sentimente, umor, ajutor, sex. Da, sex. Ce? N-aţi mai văzut cum unul dintre ei “munceşte”, iar celălalt zace? La sfârşit, se cheamă că a fost “muncă de echipă”.

Dar acum să vorbim despre umor. Să lăsăm sexul. Nu. Nu vă întristaţi. Ştiu că aţi vrea să vorbim despre sex, perverşi mici ce sunteţi, dar azi nu. Azi vorbim despre a da sau a primi umor. Sunt unii care generează umor. Mai subtil sau mai frust. Dar îl generează. La polul opus, cei care îl consumă. De multe ori, îl consumă, fără a îl savura. Sau fără a îl înţelege. Dar e cool să râzi. Câteodată, îl dau mai departe, mimând, într-un fel, că generează şi ei ceva. Dar nu. Nu generează nimic. Cel mult, curent de aer, în translarea umorului de la stânga, la dreapta. Însoţit de un hăhăit, deseori stupid.

Oamenii care primesc, în general, nu îşi pun întrebări. De ce şi-ar pune? Totul e atât de clar în viaţă. Totul e atât de încremenit. Atât de dăltuit într-o piatră imuabilă. De ce şi-ar pune întrebări? Ei doar primesc. Dar, dacă, prin absurd, s-ar gândi la cei care dau, ar zice că sunt fraieri. Fraieri că dau, fraieri că îşi pun întrebări.

Da. Pentru că oamenii care dau îşi pun întrebări. Mereu. Fără contenire, fără a obosi. Şi, când se gândesc la cei care primesc, mereu, fără contenire, se simt plini de milă faţă de aceştia.

Nu am crezut niciodată în Rai. Însă, dacă ar exista, ar fi plin de oameni care au dat. Mereu. Fără contenire. Pentru că, dacă raiul ar fi undeva sus, ca să ajungi acolo, ar trebui să arunci în urmă ceva, ca o rachetă care îşi azvârle spre pământ jetul reactiv. Cei care numai primesc ar trebui să ajungă jos, din ce în ce mai jos, prăvăliţi sub greutatea a ce primesc fără încetare. Gata. Nu vă mai povestesc de Rai, că nu e domeniul meu de expertiză.

Da, e obositor să dai fără încetare. E frustrant să fii singura racheţică de pe uliţa ta. Da’ trece. Şi, la naiba! Dacă astea îţi sunt setările din fabrică, ce poţi să faci? Inspiră adânc, scoate din cufărul de zestre zâmbetul de sărbătoare şi ieşi pe scenă. Cei care primesc aşteaptă, gata să aplaude. Poate fără să înţeleagă, dar cum să îi dezamăgim? Hai, să dăm.

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s