De ploaie


O duminică ploioasă e ca o femeie frumoasă din spate care, atunci când se întoarce, constaţi că are barbă şi mustaţă. Dacă eşti şi solo voce acasă, când se întoarce, constaţi că are şi coşuri, nu numai păr pe faţă. Iar dacă frigiderul nu conţine nimic apetisant şi ţie îţi e lene să ieşi din casă, femeia cu barbă şi coşuri vorbeşte cu voce spartă de fumător de 2 pachete pe zi, vreme de mulţi ani. Fără filtru, vă rog frumos. Iar când constaţi că javrele (nu ştiu care, de data asta) s-au răhăţit pe parchet, femeia aia miroase şi urât. Sau o fi, oare, parchetul? Duminica ploioasă e ca o promisiune, niciodată ţinută.
Să ieşi din casă? Să închizi uşa? Să cobori nişte trepte? Cu două javre încurcându-se printre picioarele tale? Să dai de mâncare celei de-a treia? Să deschizi, apoi închizi poarta? Deschis uşa la maşină? Ridicat piciorul drept? (Nu la copac, ameţiţilor). Pus piciorul drept în maşină, apoi curu’?
Să mă opresc aici. Doar enumerarea şi m-a obosit. (O fi vârsta?) De partea celalată, însă, foamea. Nişte şuncă. Nişte ouă. (Băi, am mâncat săptămâna asta la senduiciuri, de mi s-a acrit). Nimic de băut. Sucuri, ciu-ciu. Javra din curte, flămândă. Dacă o mai las mult aşa, e posibil ca cele 80 de kile ale ei să se hrănească cu cele 80 ale mele, când oi ieşi. Cum? Ce problemă ai cu 80 de kile? Nu crezi că javra are 80? Aaa. Nu de javră zici? Şi ce te tufe pe tine dacă am exagerat niţel io? Cum? Aia nu se numeşte exagerat, ci dimpotrivă? Tu vorbeşti, mă, tu? Care ai avut 4 la dirigenţie în clasa a 4-a? Lasă, că ştiu io, că ai trecut clasa numa’ pentru că s-a dus bunică-ta la învăţătoare, deschizând uşa cu fruntea, că mâinile erau ocupate.
Dar te ignor. Vorbeşte tu singur acolo. Ce? Cum adică asta fac şi io? Băi ăsta. Sau asta, că nu se vede de aici ce gen eşti. Oi fi ambigen. Io vorbesc în faţa audienţei, băi necoptule. Uite acolo sălile pline cum vuiesc. Cum să nu fie săli pline, ci zgomotul de pe autostradă? Habar n-ai, băi nepoate. Umpleam săli, gigele. Whatever. Ce dacă era serbarea de sfârşit de an şcolar? Cum adică? De unde ai scos-o ca ăia veniseră să îşi vadă proprii copii? Cine ar fi vrut să îi vadă pe ăia? Pe mine, şarlă demotivantă ce eşti.
Uite unde m-ai adus, că vorbeam de mâncare şi m-ai perturbat. Hai, treci înapoi sub piatra ta. Io mă duc să mănânc. Dacă m-o lăsa javra din curte întreg. Că, acum îmi amintesc, ieri am uitat să îi dau de mâncare. De ce naiba s-o uita aşa fix la mine? Ce dinţi are… nuuuuu. Nu mă muşcaaaa, best …(the rest is silence)

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s