Concediul la ol inclusiv


– Hani, unde ne facem concediul?

– Huh?

E prima data când mă întreabă. De obicei, eram anunţat unde urmează să mergem. În general, prin vreun colţ de lume, neumblat, eventual şi cu vreun vârf de munte de peste 5.000 de metri.

– Mare? risc eu o întrebare, pe faţa mea înflorind speranţa.

– Ştii că la mare, eu…..

– Da, ştiu. Numa’ când ai fost cu serviciul, ai stat nopţile pe plajă şi în cârciumi. În rest, ţi-e rău de la soare. Sau eşti obosită.

Se uită la mine oarecum cruciş, de parcă nu ştie despre ce vorbesc. Că câr, că mâr, că e obosită, că n-are chef de călătorit. Ce-i drept, nici eu nu prea aveam. În plus, anul ăsta, finanţele nu ne erau chiar cum aş fi dorit eu. Poate apuc şi eu să citesc, în concediul ăsta, cele vreo 40.000 de cărţi pe care le tot voiam bifate.

– Bine, hani, hai la mă-ta, la ţară, la ol inclusiv.

– De câte ori să îţi spun că se spune casă de vacanţă?

– Da, hani, la casa de vacanţă, la mă-ta, la ol inclusiv.

– De ce îi tot zici ol inclusiv?

– Păi ce? Nu-i aşa? Putem face tot ce vrem, fără plată suplimentară. Cum ar fi să dăm de mâncare la găini, să alergăm dupa Svejk când fuge din curte, să plantezi şi să răs-plantezi toate verziturile tale, să culegem roşiile, să montăm jgheaburile când plouă, să admirăm luptele între potăile noastre şi Bruma, potaia soacră-mii (prin gard) şi, culmea rafinamentului, chiar să ne uităm la televizor. Mă rog, dacă nu a fost vreo furtună, că atunci nu merge antena vreo 3 zile.

S-a uitat luuuung la mine, a tăcut şi a strâns din buze. Şi uite-aşa am ajuns la ţară…ăăăă…la casa de vacanţă, la ol inclusiv.

Dimineţile debutau oarecum monoton. Brecfăstu’ era ca la ol inclusiv, desigur. Cafeaua la pat sau aproape, ţigările aduse pe tavă, Pepsi-ul proaspăt muls. Cum? Cine ni le aducea? Nu. Nu “ni”. Eu eram ăla de le aducea. Lu’ nevastu’, desigur, că ea era la ol inclusiv. Eu eram la “do all, receive nothing at all. Inclusive”. Sau cam aşa ceva. Dar să nu mai mormăi, că de aici mi s-a tras porecla de Grumpy.

Să vă povestesc de Svejk. Soacră-mea creşte nişte pui de găină. Îi ţine separaţi de celelalte orătănii, să nu îi confunde tâmpitele alea de găini cu porumbul şi să îi mănânce. Vedeţi voi: puii galbeni, porumbul galben. Şi se ştie că găinile sunt deştepte ca nişte … ca nişte găini. Aşadar, îi ţine într-un gen de ţarc, în timpul zilei, pe iarbă. Noapte, îi bagă într-o cutie de carton, peste care pune o salteluţă de la un şezlong, ca să nu aleagă puii libertatea. Într-o seară, dinspre zona în care sunt ţinuţi puii, hărmălaie mare. Chirăituri, fâlfâit de aripi, etc. Fugim noi. Cutia de carton răsturnată, puii zburătăcind prin curte. Mă rog, aproape toţi. Căci jupânul Svejk trona majestuos peste un pui, încercând să îl roadă. Amărâtul ăla nu scotea nici un “piu”, pe jumătate în botul fiarei. Un şut în curul lui Svejk, sau pe lângă, că a tulit-o ca o tânără fecioară de profesie … ştiţi voi ce, când îi zici că bani n-ai, da’ că o iubeşti sincer. Facem CPR la pui. Puiu’ scapă cu zile.

Zice nevastu’: De mâine, băgăm puii în bucătăria de vară. Nuuu, zice soacră-mea. Punem cutia pe masa din curte, acoperită. Bineeeeee.

Seara următoare, chirăiala şi mai şi. Fugim iar. În ritmul ăsta, Olimpiada va avea nişte noi atleţi. Ajungem la locul crimei. Ciudat. Cutia e pe masă, închisă, iar Svejk nu pare a fi prin zonă. Totuşi, din cutie izbucneşte o nouă chirăială. Aruncăm salteaua aia de deasupra, deschidem cutia. În ea, puii adunaţi într-un colţ. În colţul opus, Svejk, cu juma’ de pui înfiptă în gât. Pasca mă-tii de câine tâmpit! Îi smulgem prada, îl fugăresc prin juma’ de curte. Băi, ce greşeli am avut într-o viaţă anterioară, de m-am pricopsit cu pacostea asta de câine?

Prin zăbrelele gardului, meci zilnic. În colţul albastru (a se citi în interiorul curţii), campion de necontestat al scandalului, Svejk. În colţul roşu (a se citi în afara curţii), Bruma. Maidaneza soacră-mii. Însoţită de Câine 1, Câine 2 şi Câine 3, puii domniei ei, rezultaţi dintr-o mezalianţă. De câteva zile, am aflat o veste bună. În curând, în colţul roşu, se vor alinia şi Câinii de la 4 la 8, inclusiv, căci numita Bruma a mai produs 5 bucăţi potăi. Prevăd nişte viitoare vizite extreme de plăcute la ţară … ăăă …la casa de vacanţă. Mai ales când Câinii de la 1 la 8 + Bruma vor avea vreun cuvânt de spus. Ştiţi, potăile astea au un cuvânt de spus mai ales noaptea. Ham!

Câteva zile mai târziu, când ne uităm la el, plin de bale pe tot corpul. Svejk, ce ai, mamă? Evident, n-a răspuns. Moale. Cu faţa de drac împieliţat tristă. Din ce în ce mai rău. Zdup, în maşină cu el. Hai la vet. Când ajungem acolo, tanti ne întreabă direct: A stat în curte? Aham. Aveţi în curte broaşte sau şopârle? Aham.

Pac! 4 injecţii la spinarea duduiului Svejk, să se înveţe minte. Ştiţi, avem şi servicii de tuns şi cosmetizat. Mai bine aveaţi un serviciu de împăiat, zic eu, morocănos.

Concediul la ol inclusiv s-a terminat. Doamne! Îţi mulţumesc că ai inventat serviciul!

Anunțuri

Un comentariu

Din categoria Uncategorized

Un răspuns la „Concediul la ol inclusiv

  1. george

    lasa oll inclusivul la tara si fugi singur la mare

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s