Hasta luego, compadres.


Nu. Muzica nu e apanajul exclusiv al tinerilor. Şi nu. Nu este nici apanajul exclusiv al vorbitorilor de engleză americanizată. Cum ar vrea să credem casele de discuri internaţionale.

Muzica …muzica e muzică. Chiar şi atunci când nu înţelegi o boabă din versuri, muzica îţi spune o poveste. Muzica o simţi. Şi în seara asta am simţit-o. Am simţit că trebuie să sar de pe scaun să dansez. Dansau toţi, cu mai mult sau mai puţin talent. Bine, eu cu extrem de puţin. Dar astea sunt momente în care chiar nu îţi pasă dacă oferi un spectacol graţios sau ridicol. Pur şi simplu, simţi cum muzica te străbate şi trebuie să te mişti cu ea. Serios. Sunt ferm convins că nu aş fi putut să nu mă bâţâi, chiar dacă aş fi încercat. Apoi… Apoi te aşezai, cu oarecari emoţii în ochi. Oare de la aerul condiţionat se umezeau? Cred că da, că nu de la ce cânta tanti aia acolo. Ce naiba? Doar nu întelegi un cuvânt din ce zice. Sau… Sau ceea ce cânta şi cum cânta transmiteau dragoste şi jale?

Stai. Nu sunt un critic muzical. N-am fost niciodată. Sunt chiar la polul opus. Îmi amintesc că, în clasa a 3-a, a venit un inspector la noi in şcoală, să selecteze copii pentru cor. Ca să ne testeze, ne-a pus să ne ridicăm, pe rând, din bancă, apoi să cântăm gama. Simţeam că sunt gata să devin un viitor star. A venit, însă, şi rândul meu. M-am ridicat plin de entuziasm, mi-am dres vocea şi…. Do… re… miiiiii. “Mulţumesc, stai jos”. Atunci s-a curmat acea carieră splendidă. Înainte de a începe. După doar 3 note.

Deci, nu sunt un critic. Eu îţi povestesc doar ce simţeam. Şi da. Simţeam, şi eu, şi toţi, că acolo nu e vorba de muzică. E vorba de dragoste. Şi… şi putorile astea tropicale ştiu ce e aia dragoste. Poate pentru că nici nu au altceva. Poate pentru că soarele arde tot anul. Poate că au ceva în aer. Sau în plajele alea incredibile. În orice caz, ştiu mai bine ce e aia dragoste decât tine, european blazat. Sau american îmbuibat. Şi în seara asta se cânta despre dragoste. Despre dragoste şi dans, despre dragoste şi bucurie, despre dragoste şi jale. Şi…atenţie: nu înţelegeam niciun cuvânt. Dar nici nu era nevoie. Da. Putorile astea tropicale, trecute bine, dar bine de tot, de prima tinereţe, reuşeau să îţi fută fiecare fibră nervoasă. Oups! Sunt copii pe aici? Bine. Reuşeau să îţi gâdile fiecare nerv. Nu. Nu e bine. Reuşeau să facă dragoste cu fiecare nerv, cu fiecare neuron pe care mama ta ţi l-a dat, pe inventar, când ţi-a dat drumul în lume. Şi dacă sunt copii prin zonă, n-ai decât să ţi-i păzeşti mai bine data viitoare, că ştii că am verbul zdrenţăros.

Şi am mai înţeles ceva. Am înţeles că nu vreau să mor, înainte de a merge acolo, în locul ăla cu multă sărăcie, în care, însă, s-a născut muzica asta. Trebuie să ajung pe străduţele alea murdare, să intru în cârciumile alea vetuste, cu miros de rom, să merg pe plajele alea neamenajate, libere, unde a apărut muzica asta. Trebuie. Doar trebuie.

La sfârşit, cale de multe melodii, toata sala era în picioare. Cântând, aplaudând, ţinând ritmul cu oamenii aia de 70-80 de ani. Atât de incredibil de tineri prin muzica lor, prin emoţiile lor, împărtăşite cu noi. Ziceam deunăzi că un artist, fie el cântareţ, fie desenând cu creta pe asfalt, trebuie să transmită emoţie. Şi în seara asta am avut parte de o mare de emoţie. Bucurie. Şi jale. Şi dragoste. Mai ales dragoste. Şi bucuria simplă de a fi. Pur şi simplu de a fi. Căci – nu-i aşa? – uităm deseori că, pur şi simplu, a exista e o bucurie în sine. Poate că bat câmpii, dar un om de 70-80 de ani poate fi tânăr. Şi, mai ales, îi poate face şi pe cei din jurul lui să fie tineri şi ei.

În seara asta, ne-am bucurat alături de ei, am jelit alături de ei, am dansat alături de ei. Iar la final, am plecat cu un amestec de bucurie, şi de tristeţe, şi de entuziasm. Apoi, când am ieşit din sală, am realizat că a fost modul lor de a îşi lua rămas bun.

Los Compadres. Compay segundo. Buena Vista Social Club.

Adios Tour. Bucureşti. Sfârşit de iunie. 2014

Hasta luego, compadres.

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s