Peripeţiile (non)bravului (non)soldat Svejk, în războiul local. Din Căţelu.


N-am talentul lui Jaroslav Hašek. Nu l-am avut niciodată. Nu o să-l am vreodată. Dar am ceva ce Hašek nu a avut. El nu l-a avut acasă pe bravul soldat Svejk. Eu îl am. Pe non-bravul non-soldat Svejk. Asta al nostru, de Căţelu. Aşadar, pentru că nu mă încumet să bag 2 volume cu peripeţiile lui, o să abordez pe idei principale, ca atunci când dirigu’ meu, Botezatu, prof de română, mă dădea de exemplu la oră. De exemplu de ce nu trebuie să facem, desigur.

Svejk. O potaie de vreo 4 kile, cu tot cu blană, gheare, zgardă şi jucăria pe care n-o dă jos din gură, decât ca să o înlocuiască cu vreo periuţă de unghii, pachet de ţigări, cârpă, prosop, papuc, pantof, cizmă, perdea sau alte obiecte al căror uz este oricare altul, numai să fie plimbate de o javră în bot, nu.

Gata cu introducerea. Să trecem la peripeţii.

Punctul I. Plec la bancă. Nevastu’ doarme. Deh, are nevoie de somn. Aşa e când eşti în creştere, mama ei de lene. Oups! De oboseală, am vrut să zic. Să nu-i ziceţi, pliz.

Varianta 1. Las potaia acasă, în libertate. Urcă urgent în dormitor.

Varianta 1A. Se urcă in pat. O muşcă pe nevast de nas. Ea se trezeşte. Rezultat, când ajung acasă: naşpa.

Varianta 1B. Se urcă în pat. Face pipi acolo. Nevastu’ se trezeşte. Rezultat, când ajung acasă: naşpa.

Varianta 1C. Ajuns în dormitor, apucă cel mai dur obiect pe care îl găseşte şi începe să îl ia la omor. Nevastu’ se trezeşte. Rezultat, când ajung acasă: naşpa.

Varianta 2. Las potaia acasă, în bucătărie, cu uşa închisă.

Varianta 2A. Incepe să urle, să latre, să se izbească de uşi, de glasvand, de tot ce poate. Mă sună vecinii, să nu mai maltratez javra. Rezultat, când ajung acasă: naşpa.

Varianta 2B. Idem ca la 2A, numai că se trezeşte nevastu’. Rezultat, când ajung acasă: naşpa.

Varianta 3. Las javra în curtea din faţă, unde nu e noroi. Aici n-am subpuncte. Sare obstacolul improvizat şi trece în curtea din spate, unde îl găsesc sub forma unui morman de noroi. Rezultat, când ajung acasă: naşpa.

Varianta 4. Iau javra cu mine, în maşină. Fără cuşcă de transport. Invariabil, se pişă în maşină. Nu pe covoraşele de cauciuc. Pe scaune, să îl ţin minte. De parcă aş putea să-l uit, cumva. Rezultat: naşpa.

Varianta 5. Iau javra cu mine, în maşină. In cuşca de transport. Când ies din maşină, urlă, de zici ca l-am băgat sub joagăr. Pentru necunoscători, joagărul e chestia aia naşpa, cu care se taie, industrial, lemnele. Rezultat: tot naşpa.

Dar să lăsăm plecatul de acasă.

Punctul II. Am scos toate covoarele din casă. De ce? Nu e greu de priceput. Au mai rămas “dăcât” în baie. Potaia se strecoară pe lângă tine. Cu un mers atât de felin, de zici că e Bagheera, din cărţile junglei. Ti se uită duios în ochi. Atât de duios, de nu îţi desprinzi privirea din ochii lui. Si, astfel, nu îl vezi cum, în timp ce te hipnotizează, se pişă pe covoraşe.

Punctul III. Intri şi tu în cadă, să îţi dai jos, ca omu’, jegu’ de peste zi. Pe marginea căzii, apar 2 capete. Se holbează la tine, în timp ce îţi săpuneşti ciucurelu’, de te întrebi dacă nu-s perverşi. Apoi, un cap dispare. Al lui Svejk. Când îţi salţi , tandru, hoitu’ din cadă, întelegi şi de ce. Pe covoraş, o pată rotundă. Udă.

Punctul IV. Te bagi în pat. Zara, instant, îşi ocupă locul, în mijlocul lui. Svejk, din cauze lesne de înteles, n-are voie în pat. Cum nu eşti atent, ţup! Si, ca să nu te prinzi, se turteşte pe cearceaf, făcând pe câinele invizibil. H.G. Wells, unde eşti tu, tată, să îţi dau un alt subiect de roman? Când îl vezi (totuşi nu e invizibil, să ştii) şi îl iei să îl zbori din pat, se pişă.

Punctul V. Il iei în braţe, amăgit de aspectul de îngeraş. Se întinde, amoros, să te lingă pe faţă, pe gură, etc. Si reuşeşte. Exact când o face, îi vezi o urmă de rahat pe mustăţi. Da, avem un câine scatofag. Il arunci din braţe şi te repezi în baie, să te răţoi la bocanci. El se repede după tine. Cât timp tu restitui naturii masa din ziua respectivă, el, tacticos, se pişă pe covoraşe.

Precum vedeţi, numitor comun: ureea din pişu. Vrea careva un căţel? Frumos, drăguţ, nu face în casă, mănâncă precum o vrăbiuţă, e dulce şi miroase a frezii.

In rest, toate bune.

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s