Asa, ca de inceput de vichend


Ce ziceati voi ca se intampla vinerea dupa-amiaza? Aaa? Vine week-end-ul? Poate la voi. Eu sunt insurat. Iar Hitl…aaaa…nevastu’ salveaza tot, precum stiti.
Asa ca, fiind orele 17, vinerea dupa-amiaza, s-a gandit sa imi faca o surpriza romantica: “Hani, stii ca deschid centrul ala de la Magurele. Trebuie sa mergem sa cumparam 10 seturi de masuta si 2 scaune, plus 10-20 de scaune pentru sala de….” De ceva, acolo, ca n-am mai stat sa ascult. Voi, astia insuratii, tot asa sunteti exploatati? Sau e, la mine, un caz special?
Precum stiti, Dastăru’ e mereu aproape, asa ca ne-am azvarlit in el si “Iliescu, tropa-tropa, noi fugim in Europa”. Adica la Auchan, unde vazuse ea niste bunatati de seturi. Verzi ca fierea care mi se revarsa mie. Pai asta e plan de vinerea seara? Ei, bine, da. Asta este. Mai intai, Auchan Berceni. Cand ajungem acolo, o admir pe o tanti cam mustacioasa, care conducea masinuta aia de facut curat. Bai, nene, virtuoasa ca asta n-am intalnit. Emerson Fittipaldi? Niki Lauda? Ayrton Senna? Schumacher? La cratita, nene, ca va bate tanti asta la popou’ gol. Cate unu’ pe fiecare genunchi si, cand termina, sa vina seria 2. Ca vreo 3 babute erau sa moara de infarct cand a trecut Muma Padu…aaaa…Auchanului pe langa ele, asta vine la felul 2. Una din babute a scapat geanta din mana si a inceput sa indese cruci, stupind in sân.
Ajungem pe raion, vedem bunatate de set.
– Buna ziua. Vrem si noi 10 de-astea verzi.
– Pai n-avem atatea.
– Ce facem, madam? Luam de-aici cate au si mergem la un alt Auchan, sa luam diferenta de 1-2-3?
– Da
– Pai dati-ne cate aveti
– Avem 2 (doua)
– Cate?
– Doua
– &*%%$#@%U^%$U%$##%%
– Poftim?
– Nimic, recitam din Bacovia. Bine, dati-ni-le pe astea 2.
Si pleaca duduiul. Sa le aduca. Si vine duduiul. Cu un transpalet, pe care trona, victorioasa, o cutie.
– Pai n-ati zis ca aveti doua?
– Ba da, da’ una e asta de aici.
– Grrrr… %&$^(&%^)&&^%. Tot Bacovia, stati linistit. Am luat premiu in liceu cu recitarea asta si am ramas de atunci cu obiceiul asta. (Se uita ca la un preparat de bucatarie moleculara). Ok, dati-ni-le pe amandoua.
– N-avem cutie la al doilea.
– Nu-i nimic, il iau in buzunar.
– Huh?
– Nimic. Sunt cam racit. Primavara asta, bat-o vina. O iau asa cum e. A doua e la fel?
– La fel, dar e alba.
– Poftiiiim?
– Pai numai alba mai aveam.
Si te-ai dus, dulce minune. Si-a murit iubirea noastra. Ca tot veni vorba de poezie. Nu-i bai. Am plecat cu una bucata set masuta plus doua scaunele, verzi toate. Sa nu ne facem sange rau, zicem noi. Mai sunt magazine Auchan in Bucuresti, nu-i asa?
Iata-ne la Auchan Vitan. Una bucata set. Alba. Continut masina, in continuare: 1. Mai trebuie: 9.
Vira ancora! Auchan Titan.
– Buna ziua. Vrem si noi 9 de-astea.
– Pai sa ma duc sa va aduc. (Schimbam priviri victorioase, de parca am fi castigat la Loto)
– V-am adus
– Pai eu vad 2, cu asta expusa, 3.
– Pai dăcât 3 mai sunt.
– Verzi?
– Una verde, doua albe.
– Ce facem, mujer, luam si albe?
– Luam si albe, &&$$&$##&^*^%
– Huh? zice ala. Nu, pardon, aia, ca era o tanti.
– Nimic, n-o bagati in seama. Cand era mica, a fost cam bolnava. Dati-le pe toate.
Continut, cand plecam de aici: 4. Mai trebuie: 6.
Auchan Pallady.
– Buna ziua. Aaaa….seara, ca deja e 9.
– Buna seara. Cu ce va pot ajuta?
– Cu 6 de-astea.
– Aaaa…pai 6 nu au fost nici cand le-au adus in magazin.
– Da’ cand le-au adus in magazin?
– Azi.
– Pai si ce? Ati dat din ele?
– Nu.
– Aha. Clar. Sindromul Bacovia de mai sus.
– Poftim?
– Nimic. Da’ cate-aveti?
– Trei.
– Verzi?
– Verzi.
– Cu tot cu asta expus?
– Da.
– Dati-le incoa’.
– Stati sa aduc un patent, sa desfac masa
– Nu se desface cu patentul. E plianta.
– Nu cred.
– Uite-aici.
– Aaaaaaa….nu stiam.
– Nu-i nimic: stiu eu. Sunt deja doctor in masutele astea.
– Ma bucur.
– Nu mai putin. Da’ scaune de-alea albastre cate aveti?
– Cate aveti nevoie?
– Vreo 10.
– Aaaaaa….da’ scaune de-astea n-au fost 10 nici cand au fost aduse.
– Bine, aduceti masutele, ca ma grabesc si inchide si magazinul.
Pleaca. Intre timp, nevastu’ se duce sa se uite dupa boala ei, ghivecele. Atenta cum o stim, se uita dupa prostii. Cand, poc! Se izbeste de ceva. Cand se uita, o stiva de scaune. De-alea albastre. Vreo 40 de bucati. Ma cheama. Le fac o poza.
Vine mirandolina.
– Multumesc. Si ziceti ca scaune de-astea albastre…?
– Nuuuu…imi pare rau.
– Si mie. Daca va aduc eu, cumparati dumneavoastra?
– Pai de unde sa imi aduceti?
– De pe raionul dumneavoastra, ca in depozit ma bate badigardu’ daca intru. Ia uite ce frumoase sunt ele in poza asta.
– Aaaaaa….
– Da. Fix aaaaa…. Sa aveti o seara minunata.
– Da. Da’ stiti….?
– Da. Stiu. Si dumneavoastra ati fost bolnava cand erati mica.
Plecam. De la cei care plecasera la Ikea, sa ia alte dracii, primim SMS: “Degeaba vrem noi 20 de masute, ca au maxim 2 in depozite”. Produse a caror imagine e in tot orasul, pe banner-e gigantice. Or fi banner-ele de vanzare, de fapt, mai stii?
In ritmul asta, centrul ala va fi mobilat cand o zbura porcu’ cu parapanta vopsita in roz, in loopinguri. Iar la final, cum sa nu exclami, cu zambetul pe fata: in rest, toate bune.

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s