De ce râd de voi?


Mi s-a imputat (poate termenul e prea dur, da’ altu’ n-am) că aş fura Crăciunul. Paştele. Că ironizez tot ce mişcă. Uzez de dreptul la replică. Şi voi pune pe masă, în faţa voastră, dezbrăcate, gândurile mele. Modul în care văd eu lumea. (Pariez că nevastă-mea se crispează, când citeşte asta. Nu, dragă, nu o să intru în detalii, stai liniştită)

Înainte de a începe, însă, îmi permit să fac o afirmaţie, care, posibil, mă va discredita în ochii voştri: nu cred în religie. Nu cred în preoţi, ca releu între om şi un ipotetic cer. Dumnezeu, dacă există, e adânc înrădăcinat în fiecare dintre noi. Dacă nu, înseamnă că am botezat cu numele ăsta, cămăruţa aia secretă din fiecare din noi, în care, vai, reuşim să ajungem atât de rar. Şi doar când ne doare.

Dar să revin. Viaţa e scurtă. Amară. Neagră. Deseori, fără speranţă. Fără viitor. Fără prezent. Deseori, cu un trecut care ar fi fost mai bine să fie “fără” şi el. Înconjuraţi de incultură. De lipsă de educaţie. De răutate. De ură. De invidie. Mai mult: de indiferenţă. Care doare mai rău decât orice. Suntem manipulaţi. De guverne. De televiziuni. De conspiraţii, reale sau imaginare. De lipsa noastra de iluminare. De lene. De gândurile noastre, lăsate libere, fără un frâu care să le ţină pe calea dreaptă.

Singurele raze puternice de lumină, care rup întunericul urât mirositor în care trăim, sunt: râsul, dragostea şi extazul sexual.

Cred, cu toată sinceritatea, că astea 3 lucruri împiedică o gigantică, colectivă sinucidere. Frizând extincţia speciei. Poate că, în ochii voştri, nu am dreptate. În forul meu interior, însă, asta simt. De aceea, mi-am asumat să împart, în jurul meu, ce pot. Râs. Nelimitat. Dragoste. La discreţie, cui merită. Şi, ediţie limitată, extaz sexual. (Ştiu, o să îmi găurească nevasta capul că am pomenit de asta. Că noi trebuie să părem niste asexuaţi, că aşa dă bine în lume. Stai liniştită, hani, că nu dau detalii despre poziţii)

Pentru mine, viaţa este caricaturizabilă. Nu este o caricatură, dar o pot face să arate aşa. De ce? Pentru că vă fac să râdeţi, iar râsul, râsul vă face umani. Am un comportament de clown, cu o minte de biolog, care vă urmăreşte sub microscop. Asta nu mă împiedică să vă iubesc, să ştiţi. Poate e un comportament elitist, paternalist, dar aşa m-a făcut mama. Şi viaţa, ca să îi găsim şi mamei o scuză, ceva. Dacă ajută, să ştiţi că râd, în primul rând, de mine însumi. Pentru mine, eu sunt cea mai bună glumă.

De aceea, râd. De mine, de tine, de voi, de ei. Poate, mai ales, de ele. Posibil să fie vreo frustrare secretă, care s-a ascuns auto-microscopului meu. Comportamentul uman este o sursă veşnică de inspiraţie. Aşa cum un caricaturist reuşeşte, exagerând nasul unui personaj, să dea o tentă amuzantă, aşa fac şi eu. Şi voi râdeţi. În fond, de ce n-aţi face-o? Ocaziile nu-s aşa dese, aşa că enjoy…

Pentru mine, e unul din modurile de a oferi dragoste. Sunt un admirator al omului. Cum zicea dragul de John Milton, în “Devil’s advocate”: “I’m a fan of man. I’m a humanist. Maybe the last one”.

V-aş mai scrie, dar devin serios. Şi, la marketarea mea, scrie că sunt funny. Nu vreau să confuzez publicul ţintă (adică pe voi), aşa că rămân funny.

Precum ştiţi: în rest, toate bune.

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s