Cutitul rupt


Cutitul rupt

Amintirile pălesc. Mai ales când ai o anumită vârstă, perioada copilăriei îţi revine din ce în ce mai rar în minte. Aveam, în bucătărie, câteva cuţite, rămase de la bunicul meu. Făcute de mâinile lui. Incredibil de frumoase, pentru o piesă manufacturată.
Tataie. Singurul nume pe care îl foloseam. Un om religios. Poate cel mai religios pe care l-am cunoscut. Dar de o religiozitate de bun-simţ, nu căzut înspre bigotism. Poate, de aceea, şi extrem de echilibrat. Indiferent câte îmi amintesc despre el, amintirile sunt oarecum pale. Tin minte că lunea venea în vizită la noi domnul David, un prieten de-al lui. Lunea totul era la fel, în fiecare zi de luni. Se punea mămăliga la făcut pe la ora 4 după-amiaza. Din momentul acela, nerăbdarea mea devenea maximă. La 4 şi jumătate, venea domnul David. Invariabil, îmi aducea o cutie de bomboane Vinga, de 6 lei. Imi drămuiam acea cutie timp de o săptămână. Duminica era tristă, căci nu mai aveam. Cutia de Vinga avea fix 6 bomboane.
Tataie era un om simplu. In tinereţe, fusese cam bătăuş. I se spunea Concordea. Fusese meşter la fabrica Concordia Română. Acum, blândeţea lui nu cunoştea margini. Meşterea toata ziua prin curte, prin casă, pe la vecini, cu nepot-su agăţat de urmele lui. Când nu, citea Biblia. Părea plicticos, deşi Biblia e o carte tare lungă. Oare cum poţi să citeşti numai o carte? După ce a murit, am descoperit în dulapul lui, din bucătăria de vară, o serie de manuale de şcoală. Istorie, geografie, botanică, zoologie. Si nişte caiete, pe care, cu scrisul lui chinuit, îşi “făcuse temele”. Atunci am înteles, pentru prima oară, ce însemnă autodidact.
Amintirile pălesc. Mai ales când ai o anumită vârstă, perioada copilăriei îţi revine din ce în ce mai rar în minte. Aveam, în bucătărie, câteva cuţite, rămase de la bunicul meu. Făcute de mâinile lui. Incredibil de frumoase, pentru o piesă manufacturată. Azi mi s-a rupt unul dintre ele. Parcă amintirile acelea, atât de pale, au pălit şi mai tare. Simt nişte legături care se slăbesc şi mai mult.
Oare ce le va aminti, câteodată, nepoţilor mei, despre mine?

Anunțuri

Scrie un comentariu

Februarie 2, 2014 · 7:10 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s