Marţi, la prânz


Ofofofof…şi cum se făcea, mări Doamne, că stau eu aşea, pe feisbuc, unde nu se lăsă o noapte neagră, de nu se vedea fiu’ împăratului cu calu’, de întuneric ce era, deşi cei doi stăteau în aceeaşi bancă, a treia de pe rândul de la fereastră. Da’ calu’ nu îi dădea lu’ fiu’ lu’ împăratu’ să copieze la teză. Aşa că erau certaţi.

Da. Stiu. Să fiu mai la obiect. Stăteam pe feisbuc, ca şi tine, nu-i aşa? Liniştit, precum stă viermele în hrean, crezând că altceva mai dulce nici că se găseşte pe lumea asta. Si la beregata mea juvenilă sare o tanti. Că să vezi, că s-auzi. Când văd eu ca pare a vrea ceva, o bag pe mesaje private. Nu eram lămurit ce voieşte căprioara. Că chiar. Noi ce suntem? După ce am ezitat a-i răspunde între: ambidextri, români falimentari, ingineri cu patente de invenţie, pacienţi ai dentiştilor, posesori de câini, obosiţi, plătitori de taxe şi impozite (unii dintre noi), premianţi în şcoala generală, m-am decis şi îi zic “prieteni pe feisbuc”.

Si unde nu era să cad cu scaunul meu de birou (de-ăla mai modest, de la Ikea. 5 milioane. Si niţel cam vechi) când îmi zice că ar vrea să fim mai mult. Mă gândii io: o vrea să fondăm Asociatia Luptătorilor Tineri Contra Albatroşilor Cenuşii Aerofagi Tomnatici (prescurtat ALT-CACAT), o vrea să fim mai buni, mai energici şi alte marafeturi pe care ţi le zic la cursurile alea de auto-formare? O vrea să fim mai mult timp ocupaţi? Sau o vrea să fim mai mult plecaţi pe Lună?

Dar poate că vrea să fim mult mai înalţi. Aşa că îi zic, cu degete tremurânde de emoţie, ca o liceeană la prima întâlnire de dragoste: “Poţi defini acest mai mult?” Că să vezi, că s-auzi, că nu poate. Nu că nu vrea, da’ ştie numa’ o parte din acest mai mult. Bagă, fata moşului, zic io, plin de un entuziasm juvenil, complet în opoziţie cu ceea ce sunt, reprezint şi respir pe nas.

Aş vrea să ne cunoastem şi în real, nu numai pe feisbuc, mi se confesează juna. Io, perplex. Oare or fi impresionat-o muşchii mei de Schwarzenegger paraplegic? Mintea mea strălucitore, de Einstein atins de Alzheimer? Ochii mei de batracian pe budă?

Măi, fata moşului, îi zic eu… însurat sunt. Muierea mi-o iubesc, aşa cum e ea. Nu caut aventuri, amante, iubite or something.

Mă felicită călduros şi îmi trimite un citat din Coana Chiriţa. Cam atât. Că nu te joci cu block-ul, da?

Stiţi? Când eram mic, m-am lovit la cap. De atunci, nu mai rezist prea mult presiunii nervoase. Si m-am dus să Imi fac o omletă din ouă de broască ţestoasă. Asta până nu ajunge nevasta să le protejeze şi pe-alea.

Imi stiţi deviza: în rest, toate bune.

 

Marţi, la prânz

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s