Nu eşti


Eşti aici. Dar nu. Doar leşul tău atrăgător este. Mintea şi sufletul tău ne le-am avut niciodată. Au stat acolo, zăvorâte în cripta în care le-ai ascuns. Iar eu mă simţeam groaznic de vinovat când, cu faţa lipită de coapsele tale, îndrăzneam să respir.

Dar nu. Nu eşti aici. Iar eu sunt singur, uitându-mă la leşul tău care trage alene din ţigară, ascultând vocea ta care, din oră în oră, mai spune câte ceva. Dar tu nu eşti aici. Nu ai fost. Si nu vei fi. Doar imaginaţa mea, bolnava mea imaginaţie, te-a creat. Si poate că mă voi juca cu ursuleţul de pluş care, mai mult ca tine, mă va asculta vorbind în dodii.

Apoi voi adormi, păzit de umbra ursuleţului de pluş, visând la Universuri care ar fi putut exista.

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s