Unde naiba sunt?


Cum naiba am ajuns aici? Cum am ajuns sa nu mai fac nimic din ceeea ce imi placea atat de mult pe vremuri?

Unde naiba sunt vremurile cand mergeam cu atata entuziasm sa skiez? Skiam fara bete. Poate prea putin elegant. Poate usor ridicol, dansand pe muzica din casti. Fie vreun vals, in care ma inchipuiam elegant, pe cine stie ce podea de salon medieval. Fie imi bubuiau urechile pe vreo piesa rock, moment in care nu mai conta viteza. Nu mai conta daca exista riscul sa imi pierd echilibrul si, odata cu el, vreun picior sau vreo mana. Simteam vantul cum imi musca din obraji, dar simteam si ca sunt viu.

Unde naiba sunt vremurile cand imi aruncam cortul in masina si o tuleam la mare? Rataceam fara scop, fara ganduri. Doar sentimente si stropii de apa sarata care imi udau fata, in lumina difuza a amurgului. Cand stateam intr-un, poate ridicol, slip tanga. Sau chiar fara, spre indignarea unora, fiind rasfatat de razele severe ale soarelui de amiaza. Cand ma trezeam la prima lucire de lumina a zorilor si ma uitam cu ochi carpiti la intinderea nemiscata a marii.

Unde naiba sunt vremurile cand ma duceam la cate un concert, poate nu foarte „cool”, dar care imi atingea fiecare coarda a sufletului? Unde sunt vremurile cand imi permiteam o leneveala a gandurilor, zacand pe vreo terasa, urmarind trecatorii si incercand sa le ghicesc viata, preocuparile si visele?

Cum am ajuns ca acum? Cand trebuie sa vad mai intai daca nu are copilu’ meditatie, sa o duc la ea. Sau nevasta nevoie de mine ca sa. Sau mama, sa. Sau tata, sa nu. Sau vecinul Mardare de la 8, din blocul unde locuiam acum 15 ani. Sau cainele. Sau pisica. Sau, sau, sau..

Unde e, intre toate acestea, locul meu? Locul a ce vreau eu, a ce simt eu, a ce sunt eu.

Mi s-a spus ca asa trebuie sa procedeze un adult. Adica voia sa spuna ca e ireversibil? Ca nu mai exista speranta? Ca sunt intrat pe o partie care nu se va termina decat cand …decat cand ma voi termina si eu?

Imi amintesc versurile lui Quasimodo:

„Fiecare om sta singur, pe inima Pamantului, strapuns de o raza de soare. Si deodata e seara”

E seara.

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s