Cuvintele din adancuri


Cuvintele se ascund sub cuvinte. Cuvintele se ascund sub politeţe. Cuvintele se ascund sub minciună.

Gândurile se ascund sub cuvinte. Gândurile se ascund sub politeţe. Gândurile se ascund sub minciună.

Uitate de zei, cuvintele mele îşi strigă, mute… Nu. Nu ştii ce îşi strigă. Nici eu nu ştiu. Le aud doar plânsul, în capul meu. Lipsite de aripi, nu ajung nicăieri. Nici la tine. Nici la mine. Niciunde.

Pierdute prin ruine, cuvintele mele nu îmi ies din cap. Din gură. Din tot. Rămân acolo, neştiute de tine. De mine. De nimeni. Vor sta acolo, mucegăite, până se vor constitui de la sine într-un inutil epitaf a ceea ce ar fi putut fi.

Stiu că auzi ceva ieşind din gura mea. Sunt cuvintele care ascund alte cuvinte. Politeţea care ascunde cuvinte. Minciuna care ascunde cuvinte. Căci acele cuvinte nu ies. Vor sta acolo, mucegăite, până se vor constitui de la sine într-un inutil epitaf a ceea ce ar fi putut fi.

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s