Despre o zi din viata noastra


Aşa…promovabilitate tinzând asimptotic către zero la bac.
Si?
Unde-i tragedia aia naţională? De ce vă văitaţi toţi că nu au luat micii Goe şi Goiţa bac-ul?
Atât pot. Atât îi duce mintea. Atât îi duce lenea aia pe care au învăţat-o…ghici de unde! Ai ghicit: de acasă.
N-or să crape. Va fi mereu nevoie de muncitori în construcţii, de coafeze, de angajaţi la covrigării şi de curve.
Ii vreţi neapărat nişte neisprăviţi cu diplomă? Uite că va trebui să vă mulţumiţi cu nişte neisprăviţi pur şi simplu.
Scrisoarea aia înălţătoare a generaţiei etnobotaniştilor? Give me a break!
Ne complacem toţi: minister al educaţiei, profesori, părinţi şi, mai ales, elevi în aceeaşi cloacă călduţă.

–       Hai cu şpaga la profesor, că e vorba de viitorul copilului, Vasile.

Si-i dă doamna de chimie 10. Hopaaaa…da’ ce copil deştept am…uite cum ia el 10 la nu-ştiu-ce materie, mânca-l-ar mama de deşteptăcios.
Plodu’, pe de altă parte, abia aşteaptă să scape de “şcoala aia de căcat”, din “ţara asta de căcat”. (Aşa a auzit el că se zice…ghici unde.) Ca să aibă timp să mai bată nişte câmpi aici, unde îi bat şi eu, sau să frece menta la teveu, sau să se lingă în bot cu alţi plozi de sex opus. Câteodată de sex opus, voiam să zic. Căîşi descoperă sexualitatea, bietu’ de el.
Profesorii n-or zice nici ei pas la nişte bănuţi, cadouri, flori, etc. Ministerul e mulţumit cu un status quo care pare să convină tuturor părţilor interesate, că şi funcţionarii ăia trebuie să aibă timp de nişte chestii, nu? N-o să îi ţinem ocupaţi cu educaţia, ce mă-sa? Păi ei să nu “aive” timp de un Solitaire mic?

Si, o dată pe an, catastrofă. Genocid. “Săracii copii, stresaţi de camerele de luat vederi”, zicea o duduie, mare sculă la nu-ştiu-ce asociaţie a părinţilor. “Că niciun copil nu merge la examen ca să fraudeze”, adăuga aceeaşi.
Hai, zi să mori tu înfiptă în gardul Mitropoliei, că nu merge la examen, ne-ştiind mai nimic, sperând în nişte subiecte auzite de la colegi la fel de tâmpiţi ca şi el, sau nişte profesori nu cu mult mai dotaţi. Sau cu speranţa că va putea copia, sau că le vor sufla profesorii răspunsurile. Nu-i aşa că nu ai auzit de aşa ceva niciodată, fariseule?
Vaaaaiiii…ne-a dat Eminescu….şi se ştia că e anul Caragiale. Păi făăăăăă…ai făcut Eminescu la liceu? Daaaa, da’ să vezi că nu am crezut ca ne dă asta…
Si cultura generală ce bip-ul meu e, băi plod tâmpit? Vreo Monica? Vreo Bianca? Modelele generaţiei tale?
Da, ştiu: nu eşti tu de vină că astea sunt modelele. Ba eşti. Si tu. Si mă-ta. Si tac-tu, că n-a rupt cureaua pe curu’ tău. Că te-a lăsat să te rupi în figuri cu telefoane de fiţe, cu haine “de firmă”, facute pe vapor (că tot n-ai avea habar să faci diferenţa cu unele originale) şi nu te-a pus să haleşti cartea aia. Să ştii şi tu că Eminescu nu e fotbalist la Madrid, că Nicolae Grigorescu nu e numai o staţie de metrou, că Sena nu curge pe la Londra.
Dar relax. Aşa cum am mai zis: mereu va fi nevoie de muncitori în construcţii, de coafeze, de angajaţi la covrigării şi de curve.

Cât e scurtul, duduie?

Anunțuri

Un comentariu

Din categoria Uncategorized

Un răspuns la „Despre o zi din viata noastra

  1. Carmen

    Coane Mirceo sunt in asentimentul celor scrise de tine! Brava! Ma bucur sa aflu ca mai este cineva care gandeste asa despre generatiile astea pierdute! Mama lor si tata lor de retardati fitzoshi! Teama mea cea mare este ca desi e mare nevoie de muncitori, coafeze si covrigari, o sa avem parte numai de curve (de ambe sexe). In toate „domenilii de activitate”, cum ar spune un raposat celebru! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s