New age crap, ma persifla ea…


Dezamagiri in dragoste? Cu totii am fost acolo. Nu uita: suntem in secolul XXI. Cel al tradarilor. Al lipsei de cuvant. De angajament. Al relatiilor tip fast fuck food. Al „te iubesc”-urilor cu valoarea unui „Coborati la prima, domnisoara?” sau „Imi puteti da sarea, domnule?”
Stiu ce simti. Ura. Si furie. Si dezgust. Ai vrea sa il omori. Sa o gatui. In acelasi timp, ai vrea sa te ascunzi intr-o gaura de sarpe. Ti-e scarba de tine. De el. De ea. Toti oamenii se uita la tine, razand pe sub mustata, nu-i asa? Toate melodiile iti vorbesc direct tie. Si nu-ti spun de bine. Esti incercuita de baricadele propriei neputinte. Totul e greu. Nu, nu greu. Imposibil. Urletele pe care nu le poti scoate din gura iti asurzesc urechile. Plangi deseori cu capul in perna. Vrei sa scapi, dar durerea se agata de tine cu indarjire. Si nu te ajuta niciun Prozac. Niciun Xanax. Niciun whisky. Sau Martini. Sampania e amara. Zambesti oamenilor, dar ai vrea sa plangi.
Lasa-ma, in noaptea in care te zbati, sa fiu cel care iti da vestea buna.
 Nu, viata nu a incetat de atunci. Marea nu s-a mutat de la locul ei. Luna rasare inca. Iar pentru tine, soarele e gata sa rasara iar. Fiecare sfarsit, oricat de urat ar fi el, reprezinta o noua oportunitate.  De fapt, o infinitate de noi oportunitati. Da, acolo unde tocmai ai terminat, era tot ce puteai obtine. Asa ca, mergi mai departe.
Stii? Pana la urma, parsiva asta de viata aranjeaza lucrurile de asa natura incat iese bine. Asa ca du-te in oglinda. Da, esti frumoasa. Sau chipes. Chiar daca esti un el sau o ea, viata e frumoasa. Nu e frumoasa constant, cu asta sunt de acord cu tine. Dar trage linia. Si o sa vezi ca iti da cu plus.
 Asculta-ma! Poti. Mai mult. Mai bine. Mai repede. Poti. Esti tu, cu tine. Re-invata sa iti placa de tine. Sa te simti bine cu tine. Sa te iubesti. Asta iti lipseste acum. Lasa-l pe cel de care iti legasei sperantele. Las-o pe cea langa care ai trait, apoi a plecat. Tu! Doar tu. Tu esti activul si pasivul. Doar tu. TU.
Citeste inca o data cuvintele mele. Gandeste-te la ele. Si, daca simti adevarul lor, agata-te de acest adevar.
 Apoi, da-mi un semn.
 Am nevoie de acest semn, ca sa arat si altora, aflati acolo unde esti tu acum, ca se poate. Ca poti. Ca poate. Ca putem. Ca suntem acei first-timeri. Sau second-timeri. Sau… hundred-timeri. Dar ca putem, de fiecare data, sa ne ridicam, sa ne scuturam de praful in care am fost tavaliti. Si in care ne-am tavalit, cu masochism si auto-plagere de mila. Si ca, odata praful scuturat…putem zambi.
 Si eu iti zambesc. Ca unul care a fost acolo unde esti tu.
 Hai.
 Zambeste-mi.
Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Cosmina

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s