Femeilor


Vorbesc cu voi. Voi, femeile care mi-aţi populat visele, inima, patul şi viaţa. Unele care mi-aţi fost alături un ceas. O zi. O noapte. O săptămână. Ca şi cele pe care le voi purta în suflet o viaţă.

Fiecare dintre voi a ucis o mică parte din mine. Şi a dat naştere alteia. Aţi adăugat la portretul meu o tuşă. Sau un întreg pătrat. Un cerc. Un ochi. M-aţi transformat după cum voia firea voastră parşivă, sau iubitoare, sau caldă, sau de muiere stăpână pe sine şi pe minţile bărbaţilor. Fire de sfântă, de târfă, de mamă, de vulpe sau de proastă. Cu voi am căzut. Cu voi m-am ridicat. M-aţi mototolit ca pe o bucată de staniol, apoi mi-aţi dat forma pe care o voiaţi. Şi nici măcar n-ati ştiut. Nu-i aşa ?

Mi-aţi înlocuit soarele cu negură, ziua cu noapte, luna plină cu o plimbare sub lună, căderea în avânt, durerea în cântec, încrederea în neant, versurile în hârtie aruncată în foc, focul în apă liniştită şi cam plicticoasă.

Şi iată-mă aici, rodul frecării de sute de pietre abrazive care mi-au dat viaţă, formă, suflet, gândire, disperare, inimă şi cuget. Iată-mă în faţa voastră, creaţia voastră.

Numai că, de multe ori, această creaţie a voastră vă poate răni ca naiba. M-aţi făcut după chipul şi asemănarea voastră. Iubitor, parşiv, cald, perfid, sincer, bârfitor. Însă nu uitaţi: am rămas, acolo, în adânc, bărbat. Adică drept. Şi dur. Şi simplu. Şi, câteodată, aspru (un gen de default setting)

Cât de minunată interacţiunea bărbat-femeie. Cu toată durerea care poate apărea din ea. Cu toată durerea. Cu toată flacăra care ţâşneşte. Cu toată încleştarea. Cu toată durerea. Cu lacrimile inevitabile. Cu aşternutul strâns în pumn. Cu crisparea. Cu mâinile strânse de umerii ei. Ai lui.

Cu toate “Nu o înţeleg, la naiba!”. Cu toate “Unde umblă la ora asta, golanul dracului ?”. Cu toată lipsa de înţelegere între el şi ea.

Vă amintiţi, dragile mele ? Eu nu vă ţin minte pe toate. Nu vă ţin minte chipul, ochii, sânii sau gura. Dar vă regăsesc în fiecare trăsătură a mea. În fiecare gest. În fiecare gând şi în fiecare lacrimă.

Acolo sunteţi voi. Femeile.

 

Anunțuri

2 comentarii

Din categoria Cosmina

2 răspunsuri la „Femeilor

  1. diana

    Adica barbatu e suma tuturor femeilor care l-au populat?:))

  2. Emi

    eu cred ca e ca o saltea Dormeo care pastreaza amprenta tuturor femeilor care i-au parfumat asternuturile. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s