De-ai exista intradevar


Iti ating obrazul obosit cu varful degetelor. Din ele sa se prelinga pacea pe chipul tau. Pleoapele sa ti se aplece, sub greutatea genelor bogate. Becurile de pe strada sa sfasie noaptea, aruncandu-ti dare de lumina pe chip. Buzele iti tremura usor, rostind cateva cuvinte pe care nu le aud. O muzica stupida, care, oricum, nu conteaza, se aude in masina. Simt impulsul sa ma aplec asupra buzelor tale. Poate ca si tu astepti asta. E ceva in aer. Tensiune. Si oboseala. Si pace. Poate tandrete.
Apoi plec. Vorbim maine.
In mintea mea. De-ai exista.
Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Cosmina

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s