Despre mila


„Saracu’…saraca….ce mila mi-e de ei”. Aud leitmotivul asta mai des decat zgomotul motocicletelor care se iau la intrecere pe autostrada, pe sub geamurile mele.
Si ma enerveaza cumplit asta. Pentru ca tie, dragul meu cititor inept, ti-e mila in mod cu totul si cu totul gratuit.  Stai pe fundul tau mare, mesteci bomboane, seminte sau alune si iti e mila.
„Vaaaiiii”… Da, vai. Vai de aceia care au nevoie de ajutor. Da, stiu. Si tu ajuti. Cum? Dand forward unor mesaje idioate, create de niste idioti pentru alti idioti.
Tu stii, de fapt, foarte bine ca Facebook, Yahoo sau Microsoft nu vor dona in vecii vecilor 1 dolar, euro, zlot sau macar 1 cui pentru faptul ca tu ai dat forward  listei tale de prieteni unui mesaj de toata jena. Dar te minti singur, ca ai contribuit cu ceva. Si te simti mai bun, mai curat, mai frumos. Poate si cu barbatia mai mare, nu?
Da-mi voie sa iti spun ceva: nu esti asa. Esti doar un lenes ipocrit. Nu faci nimic pentru altii, dar te ascunzi sub masca celui caruia ii pasa. Nu-ti pasa. Nu-ti pasa decat de placerile tale, pe care nu esti dispus sa le lasi deoparte, nici macar pentru o dupa-amiaza.
Vai? Saracu’? Lasa exclamatiile, salta-ti fundul ala gras de pe scaun si iesi in lumea reala. Gasesti aici o groaza de lucruri care se cer facute. Ai de unde alege. Adaposturi de caini vagabonzi. Fundatii care au grija de copiii abandonati. De batrani. De oamenii strazii. De vrabiile cazute din copaci. Asociatii care ii invata pe copii cum sa traverseze corect. Sau engleza. Sau cum sa se joace fara a-si sparge capul. Sau romana. Adaposturi pentru femei maltratate. Salvati balenele. Si pinguinii. Controlul politicienilor. Ajutati batranii sa traverseze strada. Desigur, doar daca vor asta, da?
Mintea mea refuza sa mai caute cauze care au nevoie de voluntari. Sunt mii. Care au nevoie de sute de mii de oameni.
Dar nu de cineva care isi ascunde lenea si egoismul in spatele unui monitor, iar vocea aia mica, care te cearta ca esti un egoist notoriu ti-o ineci in forwardarea unui mesaj, a unei poze, a unui indemn.
Ai doua variante, dupa parerea mea: iesi naibii din zona ta de confort si ajuta-i pe cei care au nevoie. Sau admite ca esti un indiferent.

Dar nu mai fi un ipocrit care imi polueaza mie casuta de email, messengerul, facebook-ul sau alt mijloc de comunicare cu fariseismul tau.

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s