Je t’aime…


Duminica seara. Asteptam, oarecum nerabdator, concertul Larei Fabian. La naiba! Acum un an ascultasem „Je suis malade”, incontinuu, timp de 3 saptamani. 24 de ore pe zi. Si da, eram bolnav.
Acum, eram curios sa vad ce efect va avea muzica ei, mai ales live, asupra mea. Hmmm…ciudat, tare ciudat. Caci nu mai eram la concert. Ci intr-o sala de meditatie, in care vocea si intrebarile ei ma transportasera.
„Croyez-vous dans les anges?” Daca eu cred in ingeri? Habar n-am. Cred ca nu. Sau….? Da, anumite evenimente din istoria mea recenta m-au facut sa cred. Insa nu. Nu in copilasi cretini, imbracati in alb si cu aripioare de ceara. Ci in persoane in carne si oase, care iti pot fi ingeri. Buni sau dimpotriva. Exista oameni care te ridica. Care iti redau zambetul, pierit pana atunci. Care cred in tine. Peut-on les nommer des anges? Je crois bien que si.
Eu sunt un norocos, se pare. Nu stiai? Inseamna ca nu mi-ai vazut zambetul.
 
 „Je t’aime…” Pana la urma, asta e totul in viata, nu? Restul? N-a contat, nu conteaza si nu va conta. 
„…comme un fou, comme un soldat, comme une star de cinema…”
Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s