A fi bărbat (text misogin)


Scriu aceste rânduri ca replică la rândurile scrise de o prietenă.

Precum se poate lesne observa, m-am născut de sex masculin. Bine, la vârsta aia, sexul era util numai pentru a determina birocraţii ăia de la Sfatul Popular (da, aşa îi zicea în acei ani de graţie, când, încă, apa caldă nu se descoperise, dar ştampilele, da) ce să treacă în catastife şi în certificatul de naştere. Trec peste bucuria părinţilor şi rudelor (inconştienţi, sărmanii !), peste copilărie, şi ajung la aceste zile ale senectuţii. Până acum, am apucat să trag câteva concluzii legate de bucuria şi durerea de a fi bărbat. Bine, asta îmi doresc să fiu. Nu m-a bătut gândul unei operaţii care să înlăture această servitute, Doamne fereşte.

Întrebarea apărută în rândurile prietenei mele era, indirect : e mai simplu să fii femeie, sau bărbat ?

Fără a mă erija în descoperitorul acestui spinos răspuns, m-am gândit să fac o mică analiză a subiectului. Mamă, ce limbaj elevat am. (Spuneţi-i şi lu’ mama, vă rog, să afle şi ea ce băiet deşteptăcios are). Revenind :

  • Trebuie să înveţi să faci bani. Fără ei, nu se uită nicio femeie la tine. Decât cu milă sau dezgust.
  • Trebuie să înveţi să îi faci complimente. Până şi când râgâie.
  • Trebuie să înveţi să îi deschizi uşa
  • Trebuie să înveţi să îi ţii scaunul, în restaurant
  • Trebuie să înveţi ca, în anumite zile ale lunii, să taci naibii din gură, indiferent ce îţi vine să zici. Rectific : în orice zi a lunii, să înveţi să taci naibii din gură.
  • Să mergi la sală, să faci muşchi.
  • Să faci ce ştii ca, în copilărie, să devii înalt. Dacă nu eşti înalt, ai pus-o. “Cum să ies, dragă, cu ăla ? Pai, dacă îmi pun şi toculeţele de 12, îi văd creştetul capului”
  • Să înveţi să repari totul în casă. Cu aerul unuia care ştie totul, căci, dacă nu, privirile şi remarcile pe care EA le va face, te vor face să simţi că eşti frate, nu cu codrul, ci cu gândacii din canalizare. Relaxează-te: chiar dacă vei şti, chiar dacă nu, oricum nu va fi bine.
  • Să conduci maşina. Să duci la spălat maşina. Să schimbi cauciucul, dacă aveţi pană. În timpul ăsta, ea stă botoasă, că nu te misti mai repede. În plus, te şi murdăreşti pe pantalonii albi pe care, tot ea, săraca, va trebui să îi spele. (Evident, acasă este o maşină de spălat care face toată treaba)
  • Să muţi mobilele, o dată la 6 luni, când amplasarea veche nu mai este de actualitate şi când, duminică dimineaţa, când ai vrea să te ghemuieşti lânga ea în pat, ţinând-o in braţe, auzi : “Gigele (sau cum naiba te-o chema), hai, că avem de făcut modificări în casă”. Evident, aceste modificări pe care le “avem”, le ai de făcut doar tu. (Doar n-oi vrea să car eu mobila, nu? Prost te-a crescut mă-ta). Ea stă într-o parte, dând indicaţii, şi, după ce ai fugit prin casa cu şifonierul (“Fii atent, că zgârii parchetul. Ahhh, ştiam eu că eşti mototol”), ajunge la concluzia că trebuie să îl muţi înapoi (“Aşa-i, Gigele, că tot înainte era mai bine ?”)
  • Să cari bagaje, în vreme ce ea se agită în urma ta, cu gentuţa şi 2 reviste, bodogănind că ea face totul şi tu te mişti ca un melc, iar mă-sa vă aşteaptă la masă.
  • A propos de mă-sa : să o suporţi. Să o suporţi pe EA vorbind la telefon ore în şir cu mă-sa. Să ştii că mă-sa ştie când ai erecţie şi când nu ai, când ai scaunul nu-ştiu-cum, cum îţi merg afacerile, ce tâmpenii ai mai spus, pe ce ai spart banii, etc. În plus, să afli, imediat după aceea, părerea ei : “mama a zis că… “ … şi urmează 2 ore de povestit inepţiile maică-sii.
  • Să îi cumperi flori. Ajungi acasă cu florile. În 80% dintre ocazii, le aruncă pe masă şi îţi spune că trebuie să muţi maşina, că vin gunoierii şi nu au cum să ia tomberoanele. Sau că javra de câine a ros scara sau, Doamne fereşte, unul din pantofii ăia roşii de la Feragamo. Ştii tu care. (Normal că ştii, că tu ai scos din buzunar suma aia cu care puteai cumpăra juma’ de maşină)
  • Să îi faci surprize.
  • Să o scoţi în oraş. “Nu m-ai mai scos la un restaurant de nu mai ştiu când. Păi nu era mai bine să nu mă mărit cu tine ?” (Ba da, dragă, exact la asta mă gândeam şi eu, că era mai bine)
  • Să ai o carieră impresionantă, să se poată mândri cu tine. “Soţul e doctorul cutare”. Sau “president directeur general la…”. Obligatoriu, firma la care eşti trebuie să fie una cu rezonanţă.
  • Să vii acasă cu o căruţă de bani, dar, în acelaşi timp, să stai acasă şi să o ţii de mână, că altfel se simte neglijată.
  • Să mergi la cumpărături. Ahhh…eternele cumpărături. Ajungeţi în piaţă. Face o plimbare prin toată piaţa, să vadă care sunt cele mai frumoase şi mai ieftine legume şi fructe. Apoi, cumpără la întâmplare, în funcţie de moaca celui sau celei care vinde. “Ai văzut ce semăna cu doamna Istrate, învăţătoarea mea din primară? Mi-a fost milă de ea, săraca”. Nu ai de unde să îi ştii învăţătoarea, desigur, şi nu înţelegi, nici mort, dacă îi era milă de învăţătoare sau de cea care vindea pătrunjelul.
  • Apoi, în hypermarket. Aici ai garantate 3-4 ore de plimbat printre rafturi. Făcând tot atâtea cumpărături câte ai fi făcut tu în 20 de minute.
  • Daca iese la shopping de haine, aia e ziua în care ieşi terfelit rău de tot. Şi cu banii raşi, şi cu nervii în batistă. Te cară în 30 de magazine. Probează 90 de rochiţe, bluziţe, pantalonaşi, cămăşuţe. Toate la diminutiv. Şi, la fiecare piesă, te întreabă : “Cum îmi vine ?”, “ Nu mă face prea grasă ?”, “Nu crezi că aici, la fund, face o cută ?”. Şi să dea dracu’ să dai alt răspuns decât cel la care se aşteaptă. De fapt, rectific: orice răspuns ai da, e greşit. Rezultatul: face bot toată ziua, încât te simţi vinovat, de parcă ai fi strâns de gât toţi copiii de la grădiniţa din cartier, cu tot cu educatoare şi cu căţelul Grivei.
  • Apoi : “Vine Mihaela la noi. Vezi că e deprimată rau. A părăsit-o porcul ăla de Mihai. Ştii cum sunteţi voi, bărbaţii. Cine ştie după ce curvă mai tânără s-a dus. Vezi să nu fii mitocan”. Şi, în pacea şi intimitatea căminului tău, vine o duduie cu tone de complexe, de dureri de cap, de dureri menstruale, de lacrimi, de discuţii despre bărbaţi, despre cât de mitocani sunt ei, despre cât nu le înţeleg ei pe femeile lor, despre pantofi, despre filmul  de aseară, despre bărbaţi, despre cât de mitocani sunt ei, despre « îmi spusese mama, dar eu ce s-o ascult ? », despre pantofi…
  • Să ajungi acasă şi să vrei şi tu să îţi arunci în dezordine hainele, geanta, cheile, portofelul, cravata. Şi auzi : “Iar trebuie să strâng după tine ?”. Şi să îi vezi gura cum se strânge , pungă.
  • Să vrei şi tu, seara, să te dai la ea. Se uită la tine cu aerul că vrei să violezi o fecioară şi te întreabă : “Iar ? Păi de câte ori pe săptămână vrei tu ? Nu ai senzaţia că eşti cam obsedat? Ştii că mă doare capul, nu ?”. Şi, în momentul ăla simţi nevoia să pui mâna pe un ciomag, ca să aibă motive să aibă dureri de cap. “Exagerezi: ai vrut şi aseară, şi alaltăieri. Obsedatule!”. Şi se întoarce cu spatele, înainte ca tu să apuci să îi spui că da, ai vrut, dar, ca şi acum, tot degeaba.
  • Ahhh, sexul. Dacă vrei prea mult, eşti obsedat. Dacă nu vrei, eşti indiferent. Sau impotent. Dacă te uiti admirativ, pe stradă, la o tipă frumoasă, eşti mitocan. Dacă nu te uiţi, nu ştii să admiri frumuseţea.

Io v-aş mai zice, da’ trebuie să ajung acasă, unde, desigur, totul e minunat. Cum? Nu se pupă cu ce am zis până acum? Băi, eşti tâmpit? Daca nu dreg busuiocul acum, la sfârşit, îţi dai seama ce zile mă aşteaptă?

Anunțuri

Un comentariu

Din categoria Uncategorized

Un răspuns la „A fi bărbat (text misogin)

  1. Si nu uita de faptul ca tre sa stai cu copilul cat ea e la coafor, ca trebuie sa te invoiesti sau sa iti faci progra, special pentru a putea pleca sa o iei de la serviciu, dupa care urmeaza, desigur, drumul la gradinita si cumparaturile de zi cu zi (gen paine, ceva haine pentru ala mic, niste farduri pentru ea, si o bere pentru tine, pe care, desigur, tot tu o cumperi, doar ca pe ascuns), iesitul la cumparaturi cu ocazii speciale, sacrificatul si pregatitul porcului de craciun si a mielului de paste (macar de mate sa se ocupe ele), ca sa nu mai vorbim reprosurile de sambata dimineata (deh, dupa berea cu baietii de vineri seara), fugitul repede in piata dupa morcovi, ca are sarmalele la fiert, si, desigur, reprosurile ca ai plecat ca un nesimtit in bar sa te poti uita la meci cu derbedeii tai de prieteni, fara sa ia in considerare ca telenovela ei coincidera cu meciul..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s