Linia ferata de pe harta iubirilor mele


Prietene. Uita-te. Vezi linia ? Pana la linia aceea, exista o ea. O EA. Care era totul.
Inainte de linia aceea. Uita-te bine. Vezi o arsura? Acolo dragostea mea a ars. EA a plecat. Fara adresa. Fara motiv. Fara raspunsuri. Luand cu ea tot. Viata. Culoare. Speranta. Iubire. Iubire.
Eram bolnav. Nu mai visam. Nu mai traiam. Eram urat. Eram murdar. Viata mea era o sala de asteptare intr-o gara de unde fusese scoasa linia ferata.  Fusesem golit de toate cuvintele mele. Si totusi…eram bun la cuvinte, iti amintesti ? Cadeam din cer. Din cerul iubirii mele. Imposibil de redat in acele cuvinte fara de care, oricum, ramasesem. Ar fi trebuit sa fiu un Beethoven ca sa o descriu. Nu eram. Eram un copac frant. Eram un pacat consumat. Eram umbra propriilor mele greseli.
Uita-te pe line, prietene. Vezi urmele lacrimilor ? Am salvat hartia. O tineam deasupra raului in care innotam. Da. Ai ghicit. Era format din lacrimi. Acum… acum vezi doar urmele pe hartie.
Da, prietene. Am pasit peste linie. M-am ridicat. Gol. Plin de cicatrici. Dar purificat de durere. Mai pur. Mai dur. Mai drept. Mai bun. Mai tanar. Si totusi .. mult mai batran. Ochii mi s-au uscat. Da, marea era tot acolo. Nu fusese spulberata de durerea mea. Eram … viu. Durerea nu ma fransese. Doamne, cat de viu sunt !
Dupa linie, cerul era mai…mai albastru. Fulgere il mai brazdau, cateodata. Dar era albastru. Eram viu. Incredibil de viu. Cu o dragoste de viata de nedescris pana atunci. Durerile care iti marcheaza viata, aruncandu-te catre nefiinta au darul ca, odata trecute,sa iti arate ce este viata. Ceva ce, probabil, ai uitat.
Iubita mea dintai. Iti multumesc. Ca ai plecat. Fara adresa. Fara motiv. Fara raspunsuri. Cu dragostea ta. Cu apucaturile tale tarfesti. Cu zambetul tau pentru care as fi ucis. Te iubeam. Doamne ! Cum te iubeam. Romeo era un pigmeu. Julieta, o precupeata.  Acum…. je te dis “Merde”.
Am trecut linia. Acolo unde cerul este albastru. Si iata ca….
Iata ca inima mea, pe care o credeam plecata cu tine, a dat semne de viata. Tu, iubita mea dintai, nu mai existai. Murisesi.  Si iata, la capatul zarii, vezi ? Muncitorii. Pun linie de fier pe langa gara mea. Peroanele s-au insufletit. Trenurile au inceput sa treaca.
Si acum stiu ca va opri unul si in gara mea. Il simt. Am sters praful din sala de asteptare si am pus flori la ferestre.
Trenul meu. Vei  veni. Sunt aici. Te astept. Caci… ce e o gara fara tren ?
Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s