Când o tipă se întâlneşte pentru prima dată cu un tip, îi analizează pantofii, mâinile, ochii, îi măsoară unghiul mandibulei sau dracu’ ştie ce calcule mai face, dar ştie tot: cât de lungă o are (la grosime e posibil să aibă surprize), dacă mănâncă sănătos sau nu, cât câştigă. Până şi culoarea în care vor zugrăvi camera copilului pe care îl vor avea, dacă i s-a pus pata pe el, ştie. Desigur, în timpul ăsta, prostul îşi face calcule de cum să o aducă la orizontală. Altfel spus, ambii îşi ating obiectivele, doar că gagicile au planuri pe termen lung, planuri de care tu, biet imbecil cu vederea doar până la marginea cearceafului, habar n-ai.
În toată organizarea asta de şantier, gagicilor le e teamă doar de cuvinte. Cum zici ceva care să aibă oleacă de tangenţă cu superstiţiile, ele încep: “Dă-ţi peste gură”, “nu mai pomeni de moarte, că o să se întâmple”, “încetează imediat, că altfel…”, “scuipă în sân”. Mă rog, la ultima, băieţeii n-au nimic contra, dacă li se spune între ai cui.
Aşadar, planificarea aceea instantanee şi pe termen lung are a se teme de momentul în care tu vorbeşti despre: moarte, pisică neagră (asta daca nu, cumva, e pisicofilă, caz în care ai 5 bile albe şi ţi se dă voie să alegi tu modelul patului juniorului viitor, desigur, sub îndrumarea duduii, că tu, biet mascul, ce ştii tu d-astea?), vărsat sarea pe masă, trecut pe sub scară şi alte friandize de genul a îţi fute planurile de prezent, viitor, mariaj şi plodire, plus făcutul de murături, vizitele la socri şi bătutul covoarelor din apartamentul ce va fi cumpărat cu credit la banca X.
Dar, desigur, fără legătură cu ce am scris mai sus, duduile nu sunt superstiţioase, mai ales că asta aduce ghinion.
Forever Phoenix 